Cafeneaua ca birou, locul unde se țes rețelele informale de putere din Iași

În Iași, așa cum în marile orașe ale lumii, există o hartă invizibilă a puterii care nu se suprapune neapărat peste cea administrativă. Cafenelele devin noduri de rețea, huburi de influență unde se negociază poziții, se tatonează alianțe și se trasează direcții. Departe de ochii presei și ai transparenței instituționale, puterea își schimbă aromele între flat white și americano. „Uneori afli mai multe într-o oră la cafenea decât într-o lună de e-mailuri oficiale. E un circuit informal – dar foarte bine sincronizat – între oameni-cheie din administrație, business, cultură și educație”, spune Iulian, un consultant de marketing.

Unde se țes firele. Topul locurilor cu influență

Există cafenele preferate în funcție de profilul celor care le frecventează. Unele sunt locul de întâlnire al freelancerilor, antreprenorilor creativi, dar și al tinerilor consilieri sau activiști sociali. Altele sunt preferate de funcționarii din administrație, avocați și lideri de ONG-uri cu agende comune. Spațiile de networking artistic, dar unde se discută discret și finanțări culturale, sunt o altă categrie, la fel și „cafenelele de tatonare”, unde mediul academic se întâlnește cu zona de dialog politic. Unele întâlniri sunt aparent spontane, dar de fapt atent programate. Alteori, simpla prezență într-un anumit loc, la o anumită oră, transmite un mesaj.

Ce se discută, concret? Totul și nimic. De la achiziții publice și colaborări între universități, la schimburi de influență în consilii consultative, recomandări pentru posturi-cheie, susțineri pentru proiecte locale sau simple evaluări: „cine cu cine mai stă de vorbă”. „În cafenea nu se semnează acte, dar se confirmă intenții. Se scanează loialități. Se simte direcția în care bate vântul”, spune un fost manager de instituție publică.

De ce funcționează acest sistem?

E simplu: e mai relaxat, mai puțin formal, mai puțin riscant. În plus, în Iași, un oraș cu o cultură puternic relațională și o memorie a „înțelegerilor de bastion”, interacțiunile umane directe au greutate simbolică. O strângere de mână poate conta mai mult decât o semnătură. „Dacă n-ai cafea programată într-una din cafenelele mari, e semn că ești în afara circuitului. Te invită la cafea, nu la birou. Și acolo, în jurul unei cești, se hotărăște dacă ideea ta prinde contur sau se risipește”, adaugă un tânăr antreprenor local.

Ce riscuri aduce această practică?

Dincolo de farmecul colocvial, sistemul informal poate exclude voci valoroase care nu fac parte din cerc. Riscul este transformarea orașului într-un club select, cu uși închise și reguli nescrise. A folosi o cafenea ca loc de întâlnire e firesc. A transforma cafeaua în epicentrul deciziei, însă, e o chestiune delicată. Rețelele informale pot fi motor de inovație sau obstacol în calea meritocrației, în funcție de cum sunt folosite.

Dan DIMA

La Iași, „cafeneaua ca birou” e deja o cultură în sine – cu ritualuri, coduri și personaje recurente. Poate că viitorul orașului se joacă mai puțin în sălile de ședință și mai mult în spatele ceștilor de cafea. Sau poate, tocmai pentru că e atât de subtil, ar merita privit mai atent.