Caragiale revine pe scena Naționalului din Iași. „D-ale carnavalului”, spectacol special de Ziua Culturii Naționale

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași își întâmpină publicul cu un titlu de referință din dramaturgia românească: „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, spectacol programat la Sala Mare, de la ora 19:00, în regia lui Claudiu Goga. Demersul este asumat ca parte din misiunea instituției ieșene de teatru: promovarea patrimoniului cultural național prin punerea în valoare a dramaturgiei românești clasice și contemporane.

Alegerea acestui titlu din repertoriu vine și cu o dublă semnificație: tot în această lună, pe 30 ianuarie, se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui dramaturg. În acest context, Naționalul ieșean își propune să omagieze una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române și să aducă în fața spectatorilor o operă emblematică, a cărei actualitate și forță satirică rămân viabile până în zilele noastre.

Spectacolul „Dʼale carnavalului” a avut premiera pe 8 februarie, anul trecut (premiera fiind, așadar, pe 8 februarie 2025), iar distribuția reunește actori și colaboratori ai Naționalului din Iași: Cosmin Maxim, Călin Chirilă, Ticu Pușcașu, Horia Veriveș, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Andreea Boboc, Petronela Grigorescu, Ioana Aciobăniței, Robert Agape, Alexandra Azoiței, Luca Gumeni, Raoul Bogdan Ungurianu, Aurelian Iordache. Decorul este creat de Ștefan Caragiu, costumele sunt semnate de Luiza Enescu, iar video design-ul îi aparține lui Andrei Cozlac.

Despre Caragiale, regizorul Claudiu Goga declară că „a avut inspirația și curajul de a aduce pe scenă lumea mahalalei (D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea) sau lumea politică provincială (O scrisoare pierdută) și a făcut-o genial concentrându-se pe construcția unor situații comice și a unor personaje satirice care au surprins o parte consistentă a psihologiei poporului român. A făcut-o însă după canonul scrierii dramatice de la sfârșitul secolului XIX, adică folosind un limbaj blând, un limbaj «așa cum se cuvenea» să se audă pe scena teatrului acelor vremuri. Și poate din cauza acestui limbaj pare că a scris cu un fel de duioșie și tandrețe despre contemporanii săi. Spun asta pentru că dacă citești articolele de presă sau scrisorile sale, e evident că părerea lui despre concetățenii lui era mult mai dură decât reiese din scrierea dramatică. Dacă ar fi scris astăzi, eu cred - e o speculație, evident - că ar fi folosit un limbaj mult mai dur, vulgar poate, mai apropiat de cel al lui David Mamet de exemplu”.

În aceeași cheie, Goga punctează și felul în care Caragiale tratează miza tragediei și a „dezastrului” în universul său: la Caragiale, continuă Claudiu Goga, „catastrofa, drama, tragedia nu au nimic măreț. Cea mai mare catastrofă apare din întâmplare, banal, meschin, dintr-o greșeală naivă sau dintr-o prostie duioasă. Asta este și una dintre temele principale ale spectacolului meu cu D’ale Carnavalului…”

Pentru publicul ieșean, „Dʼale carnavalului” are și o istorie legată direct de scena Naționalului: piesa a mai fost montată aici în 1976, de regizoarea Anca Ovanez Doroșenco, și 21 de ani mai târziu, de Sorana Coroamă-Stanca. În 2026, întâlnirea cu Caragiale revine în calendarul cultural al orașului chiar de Ziua Culturii Naționale, ca un semn că satira lui — fie ea „blândă” sau tăioasă — continuă să spună, incomod de limpede, ceva esențial despre noi.

Maura ANGHEL