Ciocănești, satul care pictează istoria pe fațadele caselor. O poveste vie din inima Bucovinei

 Într-un colț pitoresc al județului Suceava, înconjurat de munți, păduri și ape repezi, satul Ciocănești trăiește într-un fel unic: fiecare casă spune o poveste în culori, fiecare zid poartă o moștenire, iar fiecare gospodărie contribuie, în mod viu, la o galerie de artă în aer liber cum rar întâlnești în Europa.

La prima vedere, Ciocănești pare doar un sat de munte obișnuit, dar odată ce intri în sat, înțelegi că ești martorul unui spectacol vizual care combină meșteșugul, tradiția și identitatea locală într-un mod profund. Casele de aici nu sunt vopsite oricum. Fiecare este pictată manual, cu motive tradiționale inspirate din cusături vechi, simboluri românești și modele decorative din portul popular al Bucovinei. Nicio casă nu seamănă cu alta, dar toate vorbesc aceeași limbă: limba sufletului românesc.

Totul a început în anii ’50, când un om cu viziune, Dumitru Tomoiagă, primar al comunei și meșter popular, a ales să-și picteze propria casă în stil tradițional. Nu ca ornament, ci ca afirmație a identității. Modelul său a prins rădăcini, iar în timp, întreaga comunitate a simțit că vrea să se exprime în același fel. În 2004, autoritățile locale au oficializat această viziune și au introdus în regulamentul urbanistic o prevedere unică în România: orice casă construită sau renovată în Ciocănești trebuie să respecte stilul pictural tradițional al locului. Ce a fost la început o alegere a inimii a devenit apoi o regulă de conviețuire culturală – una care aduce beneficii turistice, dar mai ales spirituale.

Astăzi, în Ciocănești există zeci de gospodării pictate, iar satul a fost inclus de Lonely Planet în topul celor mai colorate destinații din Europa. Nu e un sat tematic, nu e un decor, ci o comunitate reală, vie, care își poartă zilnic tradiția pe umeri – și pe pereți. Turiștii vin din toate colțurile lumii să fotografieze casele, să discute cu localnicii, să înțeleagă de ce și cum această formă de artă populară s-a păstrat și a înflorit într-o lume în care identitatea culturală se estompează din ce în ce mai mult.

Dar Ciocănești nu înseamnă doar fațade pictate. Aici au loc, an de an, festivaluri care aduc împreună arta, spiritualitatea și comunitatea: Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, Târgul Meșterilor Populari, Festivalul Păstrăvului sau sărbători ale datinilor și obiceiurilor de iarnă. Toate aceste evenimente nu sunt doar atracții turistice, ci ocazii reale de trăire comunitară, în care tradițiile se predau dintr-o mână în alta, de la bătrâni la copii, fără a fi învățate forțat, ci respirate, ca un mod firesc de viață.

În Ciocănești nu vii doar să vizitezi. Vii să înțelegi cum arată un sat care a refuzat să se piardă și a ales, în schimb, să se picteze pe sine. Este un model de rezistență prin cultură, un exemplu rar de regenerare rurală care nu a depins de fonduri externe sau de proiecte europene, ci de coeziune, conștiință locală și dragoste pentru rădăcini. O lecție valoroasă pentru orice altă comunitate care caută o cale între tradiție și viitor.

Pentru România, Ciocănești nu este doar un sat frumos. Este o dovadă vie că atunci când oamenii își cunosc moștenirea, aceasta poate deveni forța care le modelează prezentul și le luminează drumul. Un sat care nu s-a modernizat prin renunțare, ci prin profunzime. Un loc unde trecutul nu se uită, ci se pictează.

Tania DAMIAN