Criză de bone și femei de serviciu. Tarifele cresc, iar oferta scade

* la Iași, găsirea unei bone sau a unei femei de serviciu a devenit o provocare reală * cererea este mare, iar oferta tot mai mică * bonele cu experiență sunt puține, menajerele stabile la fel, iar familiile care caută „ieftin” ies din piață înainte să înceapă discuția

În ultimii ani, tarifele pentru serviciile de îngrijire și menaj au crescut vizibil în Iași. Bonele full-time lucrează, în medie, pe salarii nete cuprinse între 2.500 și 3.200 lei lunar. Pentru 3-4 ore pe zi, sumele se stabilizează între 1.400 și 1.800 lei. Babysittingul ocazional se plătește cu 30-40 lei pe oră, iar pentru doi copii sau sarcini suplimentare se ajunge la 50-60 lei/oră.

La menaj, prețurile pornesc de la 40 lei/oră pentru întreținerea ușoară și urcă spre 50 lei/oră atunci când se cere totul: baie, bucătărie, geamuri, călcat, casă mare sau ritm rapid. Firmele de curățenie taxează echivalentul a 50-55 lei/oră/persoană, iar o curățenie generală într-un apartament de două camere costă între 450 și 650 lei, în funcție de gradul de solicitare.

Aceasta nu este o situație accidentală, ci una structurală. O parte dintre bone și menajerele cu experiență au plecat la muncă în străinătate, unde câștigă dublu pentru aceeași activitate, dar în condiții mai stabile. O altă parte s-a mutat în zona corporatistă a serviciilor de curățenie, unde lucrează cu contract și program fix. Altele au liste complete de clienți și nu mai preiau cazuri noi.

În același timp, cererea locală a crescut. Familiile tinere, în care ambii parteneri lucrează, sunt mai multe în oraș. Ritmul de lucru este mai intens, iar timpul disponibil pentru casă scade. Nevoia de ajutor este reală. Iar acolo unde există cerere mare și ofertă mică, prețurile cresc.

O problemă suplimentară este modul în care unele familii abordează discuția. Încă există situații în care se pornește cu întrebarea „dar nu se poate mai ieftin?”. De cele mai multe ori, răspunsul este simplu: nu. Cine cere „ieftin” fie găsește pe cineva fără experiență, fie rămâne fără nimeni.

Pe de altă parte, există și familii care oferă salarii corecte, program clar, contract, zile libere și respect. Acestea nu au probleme în a găsi și păstra personal. Piața funcționează, dar pe bază de reciprocitate, nu pe ideea că „e doar muncă în casă”.

În Iași, în acest moment, cine vrea să găsească și să păstreze o bonă sau o femeie de serviciu trebuie să intre în piață cu așteptări realiste: program clar, plată corectă, respect reciproc și comunicare directă. Cine caută „ieftin” se lovește de aceeași realitate: oferta nu mai există.

Criza există, e vizibilă și nu se rezolvă prin rugăminți. Se rezolvă prin profesionalizare și prin acceptarea faptului că munca aceasta valorează mult — pentru că, fără ea, lucrurile în familie se opresc.

Teona SOARE