Cu contribuția UAIC, România are, în premieră, o hartă a zonelor de pericol

O descoperire fără precedent pune reflectorul pe unul dintre cele mai puțin înțelese, dar și cele mai mortale pericole naturale din România. Cercetători ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) au contribuit la realizarea primei hărți naționale a zonelor cu risc de căderi de roci, iar concluziile sunt cutremurătoare: aproape 1.500 de kilometri pătrați sunt expuși unui risc ridicat, iar 97% dintre aceste suprafețe se află în Carpați.

Nu vorbim despre alunecări lente de teren, care pot fi observate și monitorizate luni sau chiar ani. Vorbim despre blocuri uriașe de piatră care se desprind fără avertisment, ating viteze impresionante și pot lovi cu o forță devastatoare drumuri, căi ferate, locuințe sau turiști aflați în zone montane.

România mergea, practic, pe nevăzute

Până acum, statul român nu avea niciun instrument național care să arate unde există cele mai mari riscuri de producere a unor asemenea fenomene.

Pentru prima dată, o echipă formată din cercetători ai Universității din București, ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și ai Institutului de Geografie al Academiei Române a reușit să cartografieze zonele cele mai vulnerabile.

Rezultatele au fost publicate în prestigioasa revistă Scientific Reports, din portofoliul Nature, una dintre cele mai importante publicații științifice din lume.

Cercetătorii au analizat 1.743 de locuri în care au avut loc deja căderi de roci și au introdus în model 19 factori care influențează producerea fenomenului: panta, tipul de rocă, vegetația, cutremurele, ciclurile de îngheț-dezgheț, stratul de zăpadă și apropierea de drumuri sau văi.

Rezultatul este un model cu o precizie de 94%, capabil să indice zonele unde riscul este cel mai ridicat.

Descoperirea care schimbă tot ce se credea despre munți

Poate cea mai surprinzătoare concluzie este că nu panta abruptă este principalul factor care favorizează căderile de stânci.

Principalul element de protecție este... pădurea. Acolo unde versanții sunt acoperiți compact de vegetație, cu o densitate de peste 87%, probabilitatea producerii unei căderi de roci scade dramatic, sub 2,2%.

Cu alte cuvinte, fiecare hectar de pădure pierdut poate însemna un versant mai vulnerabil și un risc mai mare pentru oamenii care tranzitează zona.

Conf. univ. dr. Mihai Niculiță, cercetător al Facultății de Geografie și Geologie din cadrul UAIC și coautor al studiului, atrage atenția că aceste fenomene sunt printre cele mai periculoase din țară. „Căderile de pietre sunt singurele alunecări de teren care au generat pierderi de vieți omenești în România, din cauza vitezei și forței pe care le dezvoltă. Chiar și blocuri relativ mici de rocă pot deveni mortale în câteva secunde”, avertizează specialistul.

Autostrăzile și căile ferate din Carpați intră în vizor

Noua hartă poate deveni un instrument esențial pentru proiectele de infrastructură care traversează zonele montane.

Autostrăzi, drumuri naționale, căi ferate, tuneluri sau viaducte pot fi proiectate și protejate mai eficient dacă autoritățile folosesc aceste date pentru identificarea sectoarelor vulnerabile.

Cercetătorii avertizează că lucrările de infrastructură pot destabiliza versanții dacă nu sunt însoțite de măsuri adecvate de consolidare și monitorizare.

Contribuția cercetătorilor ieșeni a fost una decisivă. Conf. univ. dr. Mihai Niculiță a participat la dezvoltarea metodologiei și la interpretarea factorilor care controlează fenomenul, iar dr. Nicușor Necula a integrat date de înaltă rezoluție obținute prin teledetecție și analiză spațială.

Grație acestei cercetări, România dispune, în premieră, de o hartă care poate salva vieți, poate orienta investițiile în infrastructură și poate schimba modul în care sunt administrate cele mai periculoase zone montane ale țării.

Carmen DEACONU