Două treimi dintre primăriile ieșene sunt falimentare!

* peste 65 la sută dintre unitățile administrativ-teritoriale nu reușesc să își acopere din venituri proprii nici măcar cheltuielile curente, cum ar fi plata salariilor, a iluminatului public sau întreținerea instituțiilor școlare și medicale * în plus, 38 din cele 98 unități administrativ-teritoriale din județul Iași nu-și pot plăti, din veniturile proprii, nici măcar salariile * la nivel județean, UAT-urile au o balanță negativă din punct de vedere al veniturilor și cheltuielilor totale * în urmă cu doi ani, la nivelul UAT-urilor din județ erau raportate venituri totale de 3,3 miliarde lei, iar cheltuielile se ridicau la 3,31 miliarde

În urmă cu doi ani (de când datează ultima statistică oficială făcută public de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), cele 99 de unități administrativ-teritoriale ale județului Iași (incluzând aici și Consiliul Județean) raportau venituri totale în sumă de 3,307 miliarde lei. O sumă destul de mare, dacă ar fi să ne raportăm la Cluj, de exemplu, unde nivelul veniturilor totale se ridica la 3,451 miliarde lei (3,484 cheltuieli), însă insuficientă pentru a stinge cheltuielile angajate într-un singur an, cifrate la peste 3,311 miliarde lei.

Interesant este însă un alt aspect și anume faptul că totalul cheltuielilor de personal (salarii) din administrația publică ieșeană (664 milioane lei anual) reprezintă peste 37 la sută din veniturile proprii ale UAT-urilor.

În medie, lună de lună, salariații din administrația ieșeană împart o felie uriașă din buget, „cântărind” peste 11 milioane de euro (133 milioane de lei)!

În județul Iași, zeci de primării se confruntă cu probleme financiare majore, pe fondul veniturilor proprii tot mai mici și al dependenței cronice de fonduri alocate de la bugetul de stat.

Lipsa resurselor limitează investițiile în comunități și pune în pericol funcționarea unor servicii publice esențiale.

Potrivit datelor oficiale, peste 65 la sută dintre unitățile administrativ-teritoriale nu reușesc să își acopere din venituri proprii nici măcar cheltuielile curente, cum ar fi plata salariilor, a iluminatului public sau întreținerea instituțiilor școlare și medicale.

În multe localități rurale, primăriile se află în pragul colapsului financiar, iar edilii atrag atenția că nu mai pot susține proiectele de dezvoltare sau cofinanțările necesare pentru accesarea fondurilor europene.

O problemă majoră este faptul că veniturile proprii – provenite din taxe și impozite locale – sunt infime, mai ales în comunele cu populație îmbătrânită și lipsă de activitate economică. În aceste condiții, primăriile depind aproape exclusiv de sumele primite prin Legea bugetului de stat, alocări care, adesea, vin târziu sau sunt insuficiente.

38 din cele 98 unități administrativ-teritoriale din județul Iași nu-și pot plăti, din veniturile proprii, nici măcar salariile. Este vorba de comunele Al.I.Cuza, Belcești, Brăești, Butea, Ceplenița, Ciohorani, Coarnele Caprei, Costești, Cozmești, Cucuteni, Dagîța, Drăgușeni, Erbiceni, Fântânele, Golăești, Gropnița, Grozești, Hărmănești, Horlești, Lespezi, Lungani, Mădârjac, Mircești, Mogoșești-Iași, Mogoșești-Siret, Moșna, Oțeleni, Roșcani, Ruginoasa, Scobinți, Sirețel, Șcheia, Șipote, Tansa, Trifești, Țibana, Valea-Seacă, Vînători.

Cum datele prezentate de Guvern sunt din urmă cu doi ani, este posibil ca, între timp, multe alte UAT-uri să fi intrat în acest nedorit „top”, dat fiind faptul că au beneficiile salariale au fost majorate între timp.

Asociația Comunelor din România avertizează că, fără o reformă fiscală și administrativă reală, „multe localități riscă să devină nefuncționale”.

Consecințele financiare se resimt deja în teren. Unele primării au fost nevoite să renunțe la proiecte de infrastructură sau să sisteze lucrări începute. În alte cazuri, nu s-au mai putut face achiziții pentru școli sau cabinete medicale. Situația afectează inclusiv proiectele cu finanțare europeană, acolo unde este necesară o contribuție din partea autorităților locale.

În fața acestei situații, reprezentanții autorităților locale au solicitat Guvernului creșterea cotei din impozitul pe venit redirecționat către bugetele locale, alocări mai predictibile și echitabile din fondul de rezervă, programe de sprijin pentru localitățile cu venituri proprii sub pragul de funcționare, încurajarea parteneriatelor intercomunitare pentru eficientizarea serviciilor.

În lipsa unor măsuri rapide, discrepanțele dintre orașe și sate, dar și între regiunile mai dezvoltate și cele sărace, se vor adânci și mai mult. Primăriile sunt chemate să răspundă tot mai multor nevoi sociale și economice, dar fără resursele necesare, acestea nu pot decât să supraviețuiască de la o lună la alta.

Daniel BACIU