Educația în Iași, o cursă cu obstacole pentru elevii care nu au resurse

* Iașul, un oraș cu o istorie academică impresionantă, unde spiritul universitar se simte pe fiecare stradă, ascunde, dincolo de faţada sa culturală, o realitate contrastantă: discrepanțele uriașe dintre liceele de prestigiu și școlile din cartierele defavorizate * statutul socio-economic influențează mult performanța școlară, iar meditațiile și resursele suplimentare au rol definitoriu * viitorul se conturează diferit pentru elevii din cele două lumi

Educația din Iași reflectă fidel inegalitățile din societatea românească. Pentru unii, școala este o rampă de lansare spre succes, pentru alții, doar o bătălie zilnică pentru supraviețuire. Până când vom avea un sistem care oferă șanse reale tuturor copiilor, destinul acestora va fi scris nu doar de eforturile lor, ci și de codul poștal în care se nasc. Elevii de la colegiile de elită au acces la resurse nelimitate, în timp ce copiii din cartierele mărginașe se luptă să își croiască un drum prin sărăcie și lipsuri.

Două lumi, două destine

Pe de o parte, avem colegiile naționale, locuri unde excelența academică este o tradiție, unde olimpicii se pregătesc intens pentru concursuri internaționale și unde fiecare generație de absolvenți vizează universitatea de top, fie din România, fie din străinătate. Pe de altă parte, școlile din cartierele marginase, unde lipsa resurselor materiale, absenteismul ridicat și dificultățile economice ale familiilor reduc semnificativ șansele unui viitor promiățător pentru elevi. „Dacă vrei să ai o șansă la o facultate bună, trebuie să fii printre cei mai buni. Asta înseamnă muncă, bani și timp investit în meditații. Concurența e acerbă”, spune Andreea, elevă de clasa a XI-a. La un liceu tehnologic din zona Bularga, Maria, colega ei de vârstă, se confruntă cu alte provocări: „ Unii colegi vin la ore doar ca să nu piardă alocația. Profesorii fac tot ce pot, dar dacă acasă nu ai lumină, calculator sau măcar o masă caldă, cum să mai înveți? Fără resurse, fără sprijin, e greu să ții pasul”. Aceste discrepanțe sunt vizibile peste tot: în laboratoare dotate versus săli de clasă cu mobilier vechi, în cursurile suplimentare versus manualele uzate, în meditațiile săptămânale versus orele pierdute cu grijile zilnice. Profesorii confirmă acest dezechilibru. „Elevii din familii bune au toate resursele: cărți, tablete, acces la profesori de elită în particular. Ceilalți se luptă să supraviețuiască și învață printre lipsuri”, spune un profesor de matematică de la un liceu de top.

Meditațiile: o necesitate sau un privilegiu?

Meditațiile, un subiect sensibil în sistemul educațional românesc, accentuează discrepanțele. Părinții care își permit investesc lunar sute de lei în ore particulare pentru copiii lor. „Nu e un moft, e o necesitate. Programa e stufoasă, iar la clasă nu ai timp să aprofundezi totul”,, spune un părinte al cărui copil se pregătește pentru examenul de admitere la Medicină. Pe de altă parte, pentru familiile cu venituri reduse, meditațiile sunt un vis imposibil. „Nu ne permitem nici măcar un telefon performant, d-apoi bani de meditații. Copiii noștri pornesc cu un handicap enorm față de ceilalți”, explică o mamă dintr-un cartier periferic.

Pentru unii, pregătirea suplimentară este o strategie, pentru alții, un lux imposibil. Meditațiile sunt norma pentru elevii de top. „Fără ele, ai șanse mici să intri la Medicină sau la o altă facultate de top”, recunoaște un părinte care investește lunar sume semnificative în pregătirea copilului său. Pentru părinții cu venituri modeste, această opțiune nu există. „Nu ne permitem nici măcar un laptop, d-apoi lecții particulare. Copiii noștri trebuie să se bazeze doar pe ce învață la clasă”, spune un tată care lucrează cu ziua pentru a-și întreține familia. Astfel, sistemul educațional devine un filtru implacabil: cine își permite să plătească pentru succes are acces la oportunități mai bune, cine nu, rămâne în urmă.

Există soluții?

În fața acestor inechități, inițiativele ONG-urilor, mentorii voluntari și programele de sprijin pot fi o rază de speranță. „Încercăm să oferim cursuri gratuite, să punem cărți și calculatoare la dispoziția copiilor din medii defavorizate, dar este nevoie de un efort mai mare la nivel național”, spune un voluntar dintr-un proiect educațional local.

Autoritățile promit reforme, dar schimbarea este lentă. Până atunci, elevii din liceele de prestigiu vor continua să aibă acces la cele mai bune oportunități, iar cei din școlile defavorizate vor lupta, zi de zi, pentru un viitor mai bun.

Educația în Iași este o cursă cu obstacole pentru cei care nu au resurse. Pentru unii, școala este o rampă spre succes, pentru alții, un labirint al luptei pentru supraviețuire. Cât timp accesul la educație de calitate va depinde de contextul social și financiar, destinul copiilor nu va fi decis doar de talent și muncă, ci și de locul în care s-au născut. Poate că nu putem schimba acest adevăr peste noapte, dar putem începe prin a pune întrebările corecte și prin a lupta pentru un sistem mai echitabil.

Autoritățile promit reforme, dar schimbarea este lentă. Până atunci, elevii din liceele de prestigiu vor continua să aibă acces la cele mai bune oportunități, iar cei din școlile defavorizate vor lupta, zi de zi, pentru un viitor mai bun.

Maura ANGHEL