Elevii Liceului Universității „Alexandru Ioan Cuza” au fost spiridușii lui Moș Crăciun

* o campanie caritabilă de Crăciun derulată de Asociația Edulink a adus bucurie pentru 400 de elevi din școlile Drăgușeni, Bâcu și Ipatele * darurile generoase au fost completate de un gest special al elevilor de la Liceul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, care au adus bucurie la Școala Bâcu * la Drăgușeni ziua s-a împletit cu emoția Festivalului de datini și obiceiuri

În dimineața asta, Crăciunul a venit mai repede pentru 400 de copii din trei sate. Sărbătoarea nu a venit cu zăpadă și tălăngi, ci cu pași grăbiți pe holurile a trei școli și cu brațe pline de pachete. A venit în Drăgușeni, în Bâcu și în Ipatele – trei localități care, deși nu sunt departe de Iași, rămân adesea în afara traseelor pe unde circulă generozitatea. Aici, donațiile nu sunt un cuvânt mare, ci o raritate. Iar când raritatea se întâmplă, se simte ca un miracol simplu: un copil care strânge la piept o jucărie nouă, o pungă de fructe, un joc pe care îl privește ca pe o promisiune.

Campania caritabilă de Crăciun derulată de Asociația Edulink a adus daruri pentru 400 de elevi din cele trei școli. Nu a fost doar o distribuire de pachete, ci o zi întreagă în care s-a văzut, în sfârșit, ce înseamnă să nu fii uitat. Edulink e genul de organizație care nu vine o dată și pleacă, precum o fotografie frumoasă de sezon, ci rămâne aproape de copii, cu răbdarea celor care știu că binele nu se face doar cu intenție, ci și cu consecvență.

În Bâcu, un capitol aparte a fost scris de elevii de la Liceul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Au venit cu daruri generoase, pregătite cu grijă: haine, jucării, jocuri, fructe, dulciuri. Au fost pachete care aveau ceva din ordinea unei familii: nu aruncate la întâmplare, ci gândite, sortate, potrivite. Îți dădeai seama că, undeva, în spatele fiecărei pungi, un adolescent a stat și s-a întrebat, măcar pentru câteva minute, ce i-ar plăcea unui copil pe care nu-l cunoaște. Și poate asta e una dintre cele mai frumoase forme de educație: să înveți să vezi un chip acolo unde înainte era doar un „caz”.

„Am oferi haine noi, jucării și dulciuri pentru o fetiță”, a spus o șolăriță în timp ce scotea din autocar un pachet aproape cât ea de mare. Îndrumați de profesorii învățători Alexandrina Jitariu, Alina Suceveanu, Adina Azamfiricăi și Raluca Vârgă-Coneac, fiecare copil a pregătit un cadou personalizat, în funcție de vârstă, fie pentru o fetiță, fie pentru un băiețel. Și copiii din Drăgușeni și Ipatele au primit pachete mai mult decât generoase: jucării, jocuri, dulciuri, fructe – lucruri care, pentru mulți, par mici, dar care aici au greutatea unei sărbători întregi. Pentru unii, e prima dată când primesc ceva „doar pentru ei”, fără negocieri, fără condiții, fără acel gând matur care apare prea devreme: „Oare ne ajunge?”. În ziua de ieri, întrebarea a tăcut.

Tradiții oferite de copii

La Drăgușeni, emoția a avut și un decor special. Școala a trăit a doua ediție a Festivalului de datini și obiceiuri – o sărbătoare care nu ține doar de scenă, ci de identitate. Costume, colinde, pași repetați cu seriozitate, obraji îmbujorați de efort și de emoția de a fi privit. Copiii au urcat ca niște mici artiști într-o lume în care, pentru câteva ore, au simțit că școala lor e o scenă veritabilă. Iar la final, peste darurile din campanie s-a așezat încă un gest: micuții artiști au primit pachete și din partea Primăriei, prin grija primarului Petronela Pelin. Un fel de semn că bucuria, atunci când e întreținută, nu se termină repede, ci se adună, se multiplică și rămâne.

Poate că, în oraș, Crăciunul e despre vitrine și lumini. La Drăgușeni, Bâcu și Ipatele, a fost despre un copil care își desface pachetul încet, ca să prelungească momentul. Despre o jucărie care devine, dintr-odată, o poveste. Despre un adolescent care a ales să dăruiască, fără să aștepte aplauze. Și despre o asociație care, încă o dată, a făcut ceva esențial: a redus distanța dintre „noi” și „ei”.

Pentru 400 de copii, ziua asta n-a fost doar o campanie. A fost dovada că binele poate ajunge și acolo unde nu ajunge, de obicei, nimic în plus. A fost Crăciunul în forma lui cea mai curată: o bucurie care nu se cumpără, ci se poartă din om în om.

Maura ANGHEL