Elevii ocolesc liceele tehnologice din Iași

* în timp ce angajatorii locali din județul Iași caută cu disperare forță de muncă calificată, liceele tehnologice rămân în umbră, ocolite de elevi și privite cu resemnare de părinți * deși se doresc a fi punți între educație și meserie, aceste școli nu reușesc să atragă tinerii și nici să le ofere un viitor clar * învățământul profesional din Iași pare blocat într-un cerc vicios al neîncrederii

În județul Iași, piața muncii cere zilnic instalatori, electricieni, mecanici, brutari, bucătari ori operatori CNC. În același timp, băncile liceelor tehnologice și profesionale rămân adesea goale — sau pline doar de elevi care n-au avut altă opțiune. În ciuda faptului că învățământul profesional și tehnic (IPT) este prezentat în documentele strategice drept soluția pentru reducerea șomajului și abandonului școlar, realitatea demonstrează că pentru mulți este încă perceput ca o rută de rang doi.

Iașul are 15 licee tehnologice. Oferta există, cererea este mare, dar nu se întâlnesc. Conform Inspectoratul Școlar Județean Iași (ISJ Iași) – prin Planul Local de Acțiune pentru Învățământ 2025–2027 – se încearcă adaptarea ofertei de formare profesională la necesitățile pieței. Totuși, decalajele rămân semnificative, mai ales în mediul rural, unde accesul la educație tehnică este dificil, iar opțiunile de calificare foarte limitate. Raportul oficial subliniază explicit că oferta unităților de IPT este dezechilibrată față de cererea manifestată de angajatorii locali.

Mai mult, analiza ultimilor ani arată că există domenii de meserii la mare căutare — brutărie‑patiserie, sudură, instalații, mecanică, operatori CNC, mecatronică, servicii comerciale — care sunt slab sau deloc reprezentate în oferta liceelor tehnologice și profesionale din județ. În multe școli, elevii sunt repartizați nu neapărat în funcție de nevoile comunității sau ale pieței muncii, ci în funcție de capacitatea internă a școlii.

De ce fug elevii de liceele profesionale? „Pentru că nu văd acolo un viitor. Filiera profesională încă poartă stigma cea pentru cei slabi la învățătură. Părinții și elevii o privesc ca pe o opțiune de rezervă. În spatele acestor percepții stau realități dure: laboratoare și ateliere slab sau deloc dotate, lipsa formatorilor calificați pentru specializările cerute, stagii de practică simbolice, fără contact real cu meseria sau cu angajatorul. În aceste condiții, tinerii nu se pot vedea preț de patru ani de liceu ca meseriași cu perspectivă — doar ca titulari ai unei diplome. Calitatea formării este adesea sub așteptările lor și ale firmelor locale, ceea ce contribuie la abandon sau migrare spre alte județe ori țări”, a spus Alina Goga, cadru didactic și mama unui liceean din Iași.

Școlile, însă, nu pot duce singure această luptă. Raportul atrage atenția că sunt absolut necesare parteneriate reale între unitățile de învățământ și mediul economic: companii locale trebuie implicate în echiparea atelierelor și organizarea de practică reală; trebuie să creeze trasee de formare duală; să ofere motivații concrete: burse, angajări reale, siguranță a viitorului. Unde aceste colaborări lipsesc, elevii nu percep nicio punte între școală și viața din afara clasei.

În plus, există «invizibili» ai sistemului: tineri din medii vulnerabile — familii cu resurse reduse, fără sprijin educațional sau orientare profesională — pentru care liceul profesional ar trebui să fie o șansă reală, nu o formalitate. Fără consiliere vocațională, fără burse, fără sprijin material ori psihologic, mulți dintre ei se pierd în sistem. Unii abandonează, alții acceptă joburi precare sau pleacă din țară.

Dan DIMA