Gradațiile de merit din Iași - performanța unui sistem care se autorecompensează

Iașul a ajuns, anul trecut, pe locul al doilea la nivel național în ceea ce privește numărul de gradații de merit aflate în plată în învățământul preuniversitar, imediat după municipiul București. Cu 278 de astfel de sporuri salariale, fiecare reprezentând 25% din salariul de bază, județul se detașează net de alte zone cu populație școlară comparabilă. Oficial, este o confirmare a performanței. Neoficial, pentru tot mai mulți profesori, este dovada unui sistem care se recompensează în primul rând pe sine.

Gradația de merit este prezentată de lege ca o formă de recunoaștere a excelenței didactice. În realitate, distribuția acestor sporuri ridică întrebări serioase despre cine sunt, de fapt, beneficiarii principali.

Cifrele care deranjează

Din cele 278 de gradații de merit aflate în plată în județul Iași, 35 sunt acordate personalului didactic de conducere, îndrumare și control detașat la Inspectoratul Școlar Județean, iar 243 revin personalului didactic de conducere din unitățile de învățământ.

Cu alte cuvinte, o pondere covârșitoare a gradațiilor merge către funcții de conducere, nu către profesorii care își desfășoară activitatea exclusiv la catedră. Într-un sistem în care munca la clasă este invocată constant drept fundamentul educației, această realitate contrastează puternic cu discursul oficial.

Concursul pentru acordarea gradației de merit este organizat de inspectoratele școlare, iar evaluarea se bazează pe dosare stufoase, rapoarte de autoevaluare și documente justificative întinse pe cinci ani. Ministerul Educației și Cercetării verifică doar respectarea plafonului legal și emite ordinul de ministru, fără a interveni în analiza conținutului dosarelor.

Această arhitectură administrativă, deși legală, lasă loc unei realități incomode: cei care ocupă funcții de conducere au, structural, mai multe oportunități de a acumula punctaj. Proiecte, comisii, parteneriate, activități „vizibile” – toate sunt mai accesibile din birourile de conducere decât din fața clasei.

Mulți profesori reclamă faptul că gradația de merit a devenit, în timp, un exercițiu de birocrație competitivă, în care contează mai puțin impactul real asupra elevilor și mai mult capacitatea de a construi un dosar conform grilei. Activitatea didactică de zi cu zi, rezultatele obținute în condiții dificile sau munca din școlile dezavantajate sunt greu de cuantificat și, adesea, slab punctate.

În acest context, nu este surprinzător că profesorii care rămân constant la catedră ajung să concureze cu dezavantaj clar în fața celor care au ocupat, temporar sau permanent, funcții administrative.

La nivel național, în 2025, sunt în plată 38.691 de gradații de merit, dintre care 8.531 au fost acordate în sesiunea din acest an. După București, Iașul conduce detașat plutonul județelor, devansând Clujul, Prahova sau Suceava.

Este această poziționare rezultatul unei performanțe excepționale sau al unei interpretări foarte generoase a criteriilor? Răspunsul depinde de perspectiva din care privești: din birourile inspectoratelor sau din sălile de clasă.

Gradația de merit ar trebui să fie un instrument de stimulare a calității educației. În forma actuală, riscă să devină o recompensă internă a sistemului, distribuită predominant către cei care deja ocupă poziții privilegiate. Fără o reevaluare a criteriilor și fără un accent real pe impactul pedagogic, diferența dintre scopul declarat al gradației de merit și efectele sale concrete riscă să se adâncească.

Pentru mulți profesori din Iași, problema nu maține acum de numele celor care au câștigat gradația de merit, ci de rezultat, dacă acest mecanism mai reflectă cu adevărat meritul.

Carmen DEACONU