Iași -- orașul bolnav, cu farmacii la fiecare colț

* aproape fiecare intersecție din Iași are o farmacie * cartierele Păcurari, Nicolina, Alexandru cel Bun sau Dacia numără zeci de unități, semn al unui oraș bolnav care trăiește din pastile * paradoxul este însă altul: deși rafturile sunt pline, tejghelele riscă să rămână goale * meseria de farmacist nu mai atrage tinerii, iar datele din ultimii ani ale examenului de admitere arată o prăbușire a interesului pentru o profesie odinioară căutată

În Iași, farmaciile s-au înmulțit într-un ritm amețitor. Păcurari are 25 de unități, Nicolina 23, Alexandru cel Bun 19, iar Dacia 15. În Socola, Unirii, Independenței sau Carol se numără câte șapte-opt farmacii, Bucium și Tudor Vladimirescu au câte șase, Arcu cinci, în timp ce Galata, Copou și Tătărași rămân cu doar câteva. În CUG figurează o singură farmacie.

La nivel de infrastructură, orașul pare acoperit impecabil: Catena, Dona, Sensiblu, Ropharma, HelpNet și lanțurile locale Adriana, Lara Farm, BabyFarm, Longavit sau Oxygen au împânzit străzile. Cu alte cuvinte, Iașul este un oraș plin de farmacii – ceea ce spune, indirect, că este și un oraș bolnav, în care cererea de medicamente crește necontenit.

Infrastructură fără resursa umană

Farmaciile se multiplică, dar resursa umană se subțiază. În spatele tejghelelor, farmaciștii rămași duc greul unui sistem în care pacienții nu lipsesc, dar colegii lor da. Multe lanțuri au ajuns să reducă programul, să amâne deschideri sau să redistribuie personal între punctele de lucru, pentru a acoperi lipsa de specialiști.

Datele recente de la Facultatea de Farmacie a UMF „Grigore T. Popa” sunt grăitoare: în 2025, pentru 72 de locuri disponibile (50 bugetate și 22 cu taxă) s-au înscris doar 18 candidați. Concurența s-a prăbușit la 0,25 candidați pe loc, adică trei sferturi dintre locurile gratuite au rămas neocupate. Tendința descrescătoare se vede clar: în 2022 concurența era de 0,40 candidați pe loc, iar în 2023 de 0,52.

O meserie pierdută în atractivitate

Farmacia nu mai e meseria de prestigiu de altădată. Salariile sunt modeste în raport cu responsabilitatea uriașă, iar presiunea zilnică, contactul continuu cu pacienți aflați în suferință și lipsa unei perspective clare de carieră îi fac pe mulți tineri să caute alternative. O parte dintre absolvenți pleacă spre industria farmaceutică internațională, unde sunt mai bine plătiți și au acces la cercetare și dezvoltare, în timp ce alții renunță complet, preferând domenii mai profitabile și mai puțin apăsătoare.

Astfel, în timp ce Iașul pare să fi ajuns „capitala farmaciilor”, riscă să devină și un oraș cu tejghele goale – spații frumos amenajate, dar lipsite de oamenii care să ofere expertiză, sfat și încredere pacienților.

Simptomul unui oraș bolnav

Numărul mare de farmacii nu este doar o cifră seacă, ci un simptom social. Înseamnă că bolile cronice se multiplică, că oamenii depind de tratamente zilnice și că sistemul medical trăiește mai mult din compensarea suferinței decât din prevenție. Iașul nu este un oraș sănătos – iar farmaciile, cu toată lumina lor verde, nu fac decât să reflecte această realitate.

Farmaciile cresc ca număr, dar farmaciștii dispar. Este imaginea unei lumi în care tratamentele se găsesc la tot pasul, dar profesioniștii care dau viață acestei meserii sunt tot mai puțini.

Dacă această tendință nu se inversează prin recunoaștere profesională, salarii mai bune și politici de susținere a tinerilor specialiști, viitorul ar putea arăta grotesc: rafturi pline și tejghelele goale, într-un oraș care își pierde încet rețeaua de profesioniști ai sănătății.

Teona SOARE