Iașul bolnav stă la coadă. Listele pentru un RMN gratuit se întind pe luni de zile

* un RMN decontat prin CAS a devenit o investigație cu termen de livrare: la stat, așteptarea urcă frecvent la cinci–șase luni, iar la privat, locurile gratuite se epuizează rapid și împing programările tot mai departe * cine nu mai poate aștepta plătește între aproximativ 650 și 2.500 de lei, în funcție de zona scanată și de necesitatea substanței de contrast

În Iași, boala nu intră pe listă de așteptare. Sistemul, da. Între aceste două propoziții se învârte viața reală a pacienților care au nevoie de un RMN. Nu peste un an, nu „când se poate”, ci acum, la timp pentru ca diagnosticul să nu ajungă o postură tardivă în propria fișă medicală. În spitalele ieșene de stat, timpul de așteptare pentru un RMN decontat prin CAS ajunge în mod obișnuit până la șase luni, uneori chiar peste acest termen. Fenomenul nu e doar local: la nivel național, pacienții așteaptă frecvent tot până la șase luni pentru investigații RMN gratuite, pe fondul plafonării decontărilor și al cererii uriașe.

„Moarte cu programare”

Când investigația care decide un tratament devine o coadă care se măsoară în anotimpuri, nu mai vorbim despre birocrație, ci despre timp biologic pierdut. Tumorile, leziunile, inflamațiile nu au calendar CAS. Ele cresc, se agravează, migrează, în timp ce omul stă cu trimiterea în mână și cu telefonul lipit de ureche, căutând o fereastră care nu există.

Paradoxul Iașului e că aparate sunt, medici imagiști sunt, la fel și clinici. Există cel puțin 14 furnizori care au contract cu Casa de Asigurări și pot realiza RMN decontat în județ, cu bilet de trimitere și în limita plafonului lunar. În această rețea intră marii furnizori privați și spitale cu imagistică puternică: Arcadia, Regina Maria, MedLife, Scanexpert, Medicover, Affidea, Neolife, Arhimed Radiology, Elytis Hospital, Policlinica Dorna, Institutul Regional de Oncologie, Spitalul de Copii „Sf. Maria”, Spitalul de Neurochirurgie „Nicolae Oblu” și Spitalul CF Iași. În teorie, lista e liniștitoare. În practică, „gratuit” nu înseamnă „accesibil”. Plafonul CAS se termină rapid, iar programările care mai rămân se împing din lună în lună. Presa locală arată că, la privat, dacă prinzi loc gratuit, poți aștepta de la o lună până la patru luni, dar dacă plătești din buzunar intri, de regulă, într-o săptămână. Așa se rupe orașul în două viteze medicale. Prima viteză e cea a răbdării obligatorii, a foilor cu ștampilă și a programărilor care sar din toamnă în primăvară. A doua viteză e cea a banilor, unde diagnosticul vine repede, pentru că repede înseamnă plătit.

Tarife mari pentru sănătate

Cât costă concret acest „repede”? În Iași, prețurile pentru un RMN în regim privat pornesc, în general, de la aproximativ 650–800 lei pentru o singură regiune fără contrast și urcă spre 1.500–2.500 lei pentru investigații complexe, mai multe regiuni sau examinări cu substanță de contrast. Intervalul acesta reiese atât din tarifele publice ale centrelor private, cât și din listele lor de servicii. La Scanexpert Iași, tarifele afișate indică, de pildă, aproximativ 1.100 lei pentru RMN cerebral cu angiografie arterială și 1.200 lei pentru angiografie venoasă, cu alte investigații care urcă spre 1.500–1.600 lei în funcție de complexitate. În listele de tarife ale Neolife, apar investigații RMN în zona 404–1.078 lei, în funcție de tip: colangio RMN în jur de 404 lei, RMN sâni nativ aproximativ 606 lei, iar examinările abdominale cu contrast pot trece de 1.000 lei. Tarife similare apar și în grilele Elytis pentru investigații cu și fără contrast, cu valori care pornesc în jurul a 606–850 lei pentru anumite regiuni și cresc odată cu complexitatea explorării. Pentru un pacient, asta înseamnă o alegere care nu ar trebui să existe: ori aștepți cu boala pe tine până îți vine rândul „gratuit”, ori plătești ca să afli la timp ce ai. În sănătate, timpul e tratament. Iar diferența dintre „acum” și „peste șase luni” nu e o chestiune de confort, ci una de prognostic.

Cine simte cel mai dur această ruptură? Cei care nu sunt încă etichetați drept urgență, dar sunt pe marginea ei: oameni cu suspiciuni oncologice înainte de confirmare, pacienți neurologici care se degradează lent, bolnavi cronici pentru care fiecare lună de incertitudine înseamnă o lună în minus de șansă. Pentru ei, lista de așteptare nu e o statistică. E o prelungire a suferinței și, uneori, o amânare a unei decizii vitale.

Iașul nu duce lipsă de RMN-uri. Duce lipsă de acces în timp util. Iar când diagnosticul devine un privilegiu, nu un drept, vorbim despre un eșec care nu mai poate fi ascuns sub tabele de plafon și formulare de decontare. Dacă sănătatea ar fi tratată ca urgență publică, RMN-ul nu ar avea termen de livrare.

Teona SOARE