Iașul medical, în colaps tăcut

* în multe comune, medicii de familie dispar, centrele de permanență nu fac față, iar harta sănătății se goleşte

Județul Iași se confruntă cu o realitate tot mai gravă: medicina de familie, pilonul oricărui sistem sanitar funcțional, se destramă încet, sub ochii autorităților. Tot mai multe comune rămân fără doctori titulari, iar centrele de permanență – create pentru a oferi asistență medicală după program – devin doar o linie subțire de rezistență între nevoia de îngrijire și dezastru. În spatele ușilor deschise parțial ale acestor centre se ascunde un sistem epuizat, lipsit de personal, de dotări și de strategie.

Datele publicate de Direcția de Sănătate Publică Iași arată clar: județul mai are doar câteva centre de permanență funcționale – Galata, Hermamed, Umanitas, Pașcani, Târgu Frumos și Podu Iloaiei – însă fiecare acoperă zone tot mai extinse, cu resurse tot mai limitate. Raportul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, actualizat la 1 iunie 2024, indică patru localități din județul Iași fără niciun medic de familie sau punct de lucru: Răchiteni, Hărmănești, Horlești și Mircești. Alte comune, precum Sirețel, Tătăruși, Heleșteni, Ipatele, Lungani, Costești, Lespezi, Butea, Hălăucești, Oțeleni și Al. I. Cuza, figurează cu deficit sever de personal medical. În aceste zone, o consultație de rutină poate însemna o călătorie de zeci de kilometri, iar o urgență minoră poate deveni rapid o tragedie.

Deficitul nu mai este doar o problemă statistică, ci una de supraviețuire. În ultimii cinci ani, Iașul a pierdut aproape zece procente din medicii de familie, iar peste o sută au ieșit la pensie fără ca cineva să le preia locul. În mediul rural, doctorii rămași lucrează până la epuizare, iar în oraș, cabinetele sunt sufocate de pacienți din comunele vecine. Sistemul se sprijină pe o infrastructură tot mai fragilă, în care centrele de permanență nu reușesc să compenseze lipsa medicinei primare.

În aceste spații albe de pe harta sănătății, oamenii se bazează pe centrele de permanență, dar acestea nu pot oferi consultații de rutină, urmărirea pacienților cronici sau eliberarea rețetelor. Sunt gândite pentru urgențe minore, însă realitatea le transformă în adăposturi pentru un sistem care se stinge. Medicii care mai acceptă ture de noapte sau de weekend o fac din devotament, nu din convingerea că sunt susținuți. Plata modestă, lipsa dotărilor și presiunea constantă îi împing tot mai des către renunțare.

În multe centre, finanțarea funcționează după norme vechi, care nu țin cont de creșterea costurilor și de volumul real de pacienți. Unele cabinete nu dispun nici măcar de o conexiune stabilă la internet pentru raportările către CNAS. În aceste condiții, tinerii medici care ar dori să deschidă cabinete în mediul rural se lovesc de birocrație, lipsă de sprijin logistic și teama de a fi abandonați de sistem. Universitățile medicale continuă să formeze generații noi, dar tot mai puțini absolvenți aleg medicina de familie, considerată „specialitatea de sacrificiu” – prost plătită, supraîncărcată și fără perspective.

Fără medici de familie, sănătatea publică se prăbușește. Spitalele devin guri de foc care nu mai pot fi stinse, iar oamenii ajung să caute ajutor medical doar când boala a avansat prea mult.

Clara DIMA