Ieșenii, campioni la păcănele

* Capitala Moldovei ocupă locul al doilea în țară după numărul de cazinouri și agenții de pariuri, cu 91 de locații și o densitate de aproximativ o agenție la fiecare 3.000 de locuitori * „păcănelele” au ajuns să fie la fel de prezente în peisajul urban ca farmaciile și băncile, iar drumul copiilor la școală trece tot mai des pe lângă săli de jocuri de noroc

Iașiul este, oficial, pe locul al doilea în România la capitolul săli de joc și agenții de pariuri. Studiul publicat în iunie 2025 arată că municipiul numără 91 de agenții de jocuri de noroc, raportate la o populație de aproximativ 271.000 de locuitori. Dincolo de clasamentul în sine, cifra tradusă în viața de zi cu zi înseamnă o agenție la circa 3.000 de persoane. Autorii analizei notează că vorbim despre o densitate „foarte ridicată”, greu de ignorat pentru un oraș de dimensiunea Iașului.

Capitala României conduce detașat, cu aproape 400 de locații, dar Iașul reușește performanța de a devansa alte orașe mari precum Cluj-Napoca sau Brașov. În spatele acestor cifre stă însă o realitate mult mai concretă: aproape orice ieșean poate indica, din memorie, cea mai apropiată sală de joc de blocul său.

La nivel de stradă, harta păcănelelor arată mai puțin a statistici și mai mult a rutină. Într-un cartier obișnuit din Iași, drumul începe, de regulă, de la o școală gimnazială sau un liceu. La câteva zeci de metri se află o farmacie și un supermarket, iar în imediata vecinătate, o sală de joc sau o casă de pariuri. Mai departe, o biserică de cartier, lângă care se găsesc un bancomat și, din nou, o farmacie. Acesta este traseul standard pe care îl străbat zilnic elevi, studenți, părinți și pensionari. Sala de joc nu mai este o destinație în sine, ci un element banal al decorului urban.

Cu zeci de mii de studenți, orașul oferă industriei jocurilor de noroc un public tânăr, obișnuit cu ideea de „experiențe” cumpărate, cu dorința de câștig rapid și cu presiunea socială a telefoanelor scumpe, a vacanțelor și a ieșirilor în oraș. Pentru mulți tineri, păcănelele nu mai sunt asociate cu imaginea jucătorului înrăit, ci cu o seară „altfel” între prieteni, în care pui 20–30 de lei „de încercare” și vezi dacă îți surâde norocul.

Contextul național completează tabloul. România este în prezent una dintre țările europene cu cele mai multe săli de jocuri de noroc raportat la populație, cu aproximativ 15.000 de locații la nivel național, potrivit datelor agregate pe baza raportărilor către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. Pe fondul acestor cifre, dezbaterile despre limitarea și reglementarea sectorului s-au intensificat, însă efectele în teren se văd greu. Legile se schimbă, anunțurile sunt ferme, dar pentru locuitorul din Iași strada arată la fel: aceeași sală, aceeași firmă luminoasă, același program prelungit.

Cele mai expuse rămân categoriile cu cea mai mică putere de control. Adolescentul care intră „din curiozitate”, studentul care vrea să-și scoată banii de chirie „dintr-o lovitură”, pensionarul care își joacă pensia în rate mici, dar repetate. Din aceste povești individuale se construiește, în timp, un fenomen de cartier: datorii, tensiuni în familie, abandon școlar, episoade depresive. De cele mai multe ori, drumul până la terapeut sau la un centru specializat este mai lung decât drumul până la sala de joc.

Dan DIMA