Invazia porumbeilor la Iași, de la simbol al piețelor publice la pericol sanitar ignorat

Pe bănci, statui, acoperișuri sau balcoane, stolurile de porumbei au acaparat Iașul. Piața Unirii, esplanada Oancea, zona Halei Centrale, Copou, cartierele Alexandru și Nicolina – aproape că nu există loc unde aceste păsări să nu se fi instalat. Hrăniți constant de trecători și tolerați de autorități, porumbeii s-au înmulțit până la punctul în care orașul pare neputincios în fața lor. Imaginea aparent idilică – păsări care dau viață piețelor și atrag privirile copiilor – ascunde un adevăr mai puțin poetic: Iașul este sufocat de excremente, de zgomot și de riscuri medicale pe care puțini le iau în serios. Betonul, monumentele și mobilierul urban sunt acoperite de depuneri care nu doar că degradează vizibil spațiile publice, ci devin și surse de infecții.

Riscuri reale pentru sănătate

Specialiștii atrag atenția că praful rezultat din uscarea excrementelor de porumbei poate fi purtat de vânt și inhalat de oameni. Acesta poate transmite agenți patogeni responsabili de afecțiuni respiratorii și chiar boli grave. Printre cele mai cunoscute sunt histoplasmoza – o boală pulmonară provocată de inhalarea sporilor de ciuperci care se dezvoltă în excrementele păsărilor. Poate imita simptomele tuberculozei și, netratată, devine severă. O altă afecțiune este cryptococoza – o infecție fungică ce afectează plămânii și sistemul nervos central, periculoasă mai ales pentru persoanele imunodeprimate. Ornitoza (psitacoza) – cauzată de bacteria Chlamydophila psittaci, se transmite prin inhalarea particulelor contaminate și poate genera pneumonie acută. Salmoneloza este o afecțiune foarte gravă transmisă de porumbei. Ei pot fi purtători ai bacteriei Salmonella, cu risc de transmitere prin contact indirect, generând tulburări digestive serioase. Nu în ultimul rând vorbim despre alergii și astm fiindcă praful și penele pot agrava problemele respiratorii la persoane sensibile.

Aceste afecțiuni nu apar peste noapte și nici nu afectează toți trecătorii, dar riscul există și crește odată cu densitatea coloniilor de porumbei în spațiile frecventate de populație.

Un fenomen vizibil, dar ignorat

În marile capitale europene, problema a fost abordată prin măsuri ferme: interdicții și amenzi pentru hrănirea porumbeilor, campanii de educare și instalarea de sisteme de descurajare pe clădiri. La Veneția sau Barcelona, turiștii nu mai pot arunca nestingherit firimituri păsărilor, tocmai pentru a evita suprapopularea.

La Iași însă, fenomenul este tratat cu indiferență. Autoritățile nu dețin estimări oficiale asupra numărului de porumbei din oraș, iar responsabilitatea întreținerii spațiilor publice cade, de cele mai multe ori, pe umerii firmelor de salubritate și ai locatarilor. Lipsa datelor devine, de fapt, parte a problemei: nu știm câți sunt, nu știm cât de mare e riscul, nu știm ce soluții ar fi eficiente.

Între romantism și realitate

Porumbelul rămâne, pentru mulți, o prezență blândă, un simbol al păcii și al orașului vechi. Dar în spatele acestei imagini se ascunde o realitate mai puțin romantică: zgomot, murdărie, distrugerea patrimoniului arhitectural și riscuri pentru sănătate. În lipsa unei strategii coerente, Iașul riscă să rămână un oraș sufocat de „farmecul” păsărilor urbane, incapabil să găsească echilibrul între simbol și igienă, între nostalgie și sănătate publică.

Diana MARCU