La Iași s-a deschis prima bibliotecă privată

* o ieșeancă a transformat grădina casei sale din Bucium într-un sanctuar al poveștilor * „Biblioteca din grădină” este prima structură privată de acest gen din Iași, un spațiu deschis și gratuit pentru public, unde cărțile se împrumută pe o lună, iar cluburile de lectură adună lunar o comunitate de oameni care citesc, simt și trăiesc printre pagini

Totul a început cu o carte. Și cu o lacrimă care a curs, fără să fie chemată. „Ultima librărie din Londra” de Madeline Martin a fost scânteia care a aprins totul – o poveste despre curajul de a păstra vie lumina cunoașterii în mijlocul ruinelor războiului. „Când am citit scena în care Grace se întoarce la librăria bombardată și vede cum oamenii au refăcut-o peste noapte doar ca să o asculte din nou citind... am plâns fără să-mi dau seama. M-am simțit acolo, printre ei. Și atunci mi-am spus: Dacă aș deschide și eu o bibliotecă?”, povestește Diana Chirilă, fondatoarea „Bibliotecii din grădină”. Așa s-a născut o idee care a prins rădăcini în pământul din spatele casei și în inima unei femei. Dintr-o nevoie profundă de sens și recunoștință, a luat formă o bibliotecă vie — cu rafturi, flori și oameni.

O grădină care respiră povești

„Biblioteca din grădină” s-a născut firesc, ca o prelungire a casei și a sufletului. La început, pe rafturi au fost doar cărțile proprii – volume adunate în timp, cu margini subliniate și colțuri purtând amprenta lecturilor trecute. Apoi au venit altele – cumpărate din anticariate, descoperite la târguri, primite în dar de la oameni care au simțit chemarea locului. Astăzi, aproape 1.500 de volume se odihnesc printre flori: literatură clasică și contemporană, spiritualitate, psihologie, istorie, relații, cărți pentru copii și poezie. Fiecare titlu e o poveste, fiecare raft e o călătorie. „Am vrut ca biblioteca să fie ca o grădină – vie, colorată, diversă. Fiecare carte aduce o lume, iar împreună formează o pădure de sensuri”, spune Diana. Totul este gratuit: cărțile se împrumută pe o perioadă de o lună, iar participarea la cluburile de carte și la serile tematice este liberă, în limita a 20–25 de locuri. „E un loc mic, dar viu. Nu contează câți suntem, ci cât de prezenți”, adaugă fondatoarea.

Un loc al comunității și al recunoștinței

Cei care trec pragul bibliotecii vin din curiozitate, din dorința de a descoperi o carte sau de a împărtăși o emoție. Printre cititori se numără vecini, profesori, părinți și tineri care au găsit aici mai mult decât un raft de cărți — un spațiu al dialogului și al liniștii interioare.

În doi ani, s-au împrumutat peste 720 de volume, fiecare purtând mai departe o parte din energia acestui loc. „Am creat biblioteca pentru că mi-am dorit un spațiu în care timpul să se aștearnă altfel, unde poveștile să respire și oamenii să se întâlnească nu doar cu cărțile, ci și între ei. Este felul meu de a dărui bucuria pe care mi-au oferit-o cărțile atunci când nu aveam pe nimeni aproape”, mărturisește Diana.

Seri care rămân în memorie

Serile de lectură au apărut dintr-o dorință simplă: aceea de a exista un club de carte „pe bune”, unde discuțiile să fie vii, autentice și profunde. O dată pe lună, grădina se umple de voci, ceaiuri aburinde și pagini răsfoite. La fiecare două luni, poezia își găsește locul printre ramuri, iar cuvintele se transformă în confesiuni. Cele mai intense seri au fost cele aniversare. Prima, la un an de la deschidere, a fost o celebrare a emoțiilor pure — o proiecție de film, Mândrie și Prejudecată, zâmbete, îmbrățișări și discuții care au continuat mult după ce s-a terminat filmul. A doua aniversare a fost un amestec de joc și ingeniozitate: un Kahoot dedicat lui Sherlock Holmes, o seară de roluri, de mistere și râsete. „Aceste seri sunt mai mult decât întâlniri literare. Sunt despre prietenie, recunoștință și despre legătura dintre oameni care s-au găsit prin cărți”, spune „fata cu cărțile”, cum o numesc cei care vin des aici.

Cărți care își aleg cititorii

Biblioteca a crescut și datorită donațiilor. Cărțile ajung prin poștă din toate colțurile țării, de la oameni care, chiar dacă nu pot fi prezenți fizic, simt că fac parte din poveste. „Simt întotdeauna că o carte își găsește drumul către cititorul care are nevoie de ea, chiar dacă nu știe încă. Eu doar o ajut să ajungă acolo unde trebuie”, spune Diana. Pe fiecare volum donat se simte un gest de generozitate discretă, ca o punte între oameni care nu s-au întâlnit niciodată, dar care cred în același lucru: în puterea poveștilor de a uni oamenii. Despre viitor, fondatoarea vorbește cu seninătate. „Biblioteca m-a învățat să trăiesc în prezent. Poate vor veni ateliere, poate lecturi publice sau întâlniri pentru copii. Dar vreau ca totul să rămână autentic, viu și aproape de oameni”. Când o întrebi de ce a făcut toate acestea, răspunde simplu: „Pentru că mi-am dorit un loc în care timpul să se aștearnă altfel. Unde poveștile să respire și oamenii să se regăsească”. Privind grădina plină de rafturi, cu lumina serii așezată pe copertele colorate, e limpede că a reușit. Borges ar fi zâmbit și ar fi spus  „Întotdeauna mi-am imaginat că paradisul va fi un fel de bibliotecă”. La Iași, cineva l-a construit deja.

Maura ANGHEL