Laptele ieșenilor, de la 1 leu în grajd la 10 lei pe raft

* micii producători primesc între 1 leu și 1,4–1,5 lei pe litru * fermele mari și cooperativele reușesc să negocieze prețuri mai bune, între 1,6 și 2,2 lei/litru, iar în unele cazuri pot ajunge la 2,3 lei/* contrastul devine însă șocant când privim eticheta din supermarket: 6, 7, chiar 10 lei pentru un litru de lapte, în funcție de brand, tipul de procesare, origine

În timp ce fermierii din județul Iași se luptă să-și acopere costurile cu furajele, energia și forța de muncă, laptele pleacă din gospodării la prețuri care, spun ei, „abia țin exploatația pe linia de plutire”. În același timp, în marile magazine din oraș, același litru ajunge să coste de până la zece ori mai mult. Diferența uriașă dintre poarta fermei și raftul supermarketului alimentează nemulțumiri și ridică întrebări despre echilibrul din lanțul alimentar.

1 leu pentru țăran, 10 lei pentru consumator

În prezent, prețul laptelui crud variază semnificativ în funcție de dimensiunea exploatației și de cantitatea livrată. Micii producători, care livrează volume reduse, primesc între 1 leu și 1,4–1,5 lei pe litru. Pentru multe gospodării din zona rurală a județului Iași, 1 leu pe litru este o realitate dură.

Fermele mari și cooperativele reușesc să negocieze prețuri mai bune, între 1,6 și 2,2 lei/litru, iar în unele cazuri pot ajunge la 2,3 lei/litru. Diferența este dată de volumele constante și de puterea de negociere mai mare în fața procesatorilor.

Contrastul devine însă șocant când privim eticheta din supermarket: 6, 7, 8 sau chiar 10 lei pentru un litru de lapte, în funcție de brand, tipul de procesare (pasteurizat, UHT, bio), ambalaj și origine.

Lanțul se rupe. Contracte renegociate în primăvară

Reprezentanții industriei explică faptul că diferența de preț include colectarea laptelui din ferme, transportul refrigerat, procesarea industrială, ambalarea, costurile cu energia, taxele și TVA, adaosurile comerciale ale retailerilor.

Totuși, fermierii spun că, în acest lanț, veriga cea mai slabă rămâne chiar producătorul primar. „Noi suportăm riscul, noi hrănim animalele, noi investim, dar rămânem cu cel mai mic procent din prețul final”, spun crescătorii de bovine din zona Moldovei. În multe cazuri, marja lor este atât de redusă încât orice scădere de câțiva bani pe litru poate însemna pierderi serioase.

Luna martie–aprilie va fi decisivă. Atunci urmează renegocierea multor contracte dintre fermieri și procesatori. Producătorii speră ca trendul pozitiv apărut la finalul lunii ianuarie să continue și să ducă la o creștere sustenabilă a prețului la poarta fermei.

Creșterea costurilor cu energia și furajele din ultimii ani a pus presiune pe sector, iar fără un preț mai corect, mulți fermieri avertizează că ar putea reduce efectivele sau chiar închide exploatațiile.

Un dezechilibru care apasă pe ambele capete

Situația creează un paradox: consumatorul plătește mult, fermierul primește puțin. Între cele două capete ale lanțului alimentar, valoarea se multiplică de câteva ori.

Pentru județul Iași, unde agricultura și zootehnia reprezintă o componentă importantă a economiei rurale, problema prețului laptelui nu este doar una economică, ci și socială. Fiecare leu în plus sau în minus poate însemna supraviețuirea sau dispariția unei ferme familiale.

În lipsa unor mecanisme mai clare de echilibrare a lanțului comercial, diferența dintre grajd și raft riscă să rămână una dintre cele mai sensibile teme pentru producători și consumatori deopotrivă. Daniel BACIU