Minunea care se repetă an de an. Hram cu har la Mănăstirea Hadâmbu, sub ocrotirea Maicii Domnului

Minunea care se repetă an de an

Hram cu har la Mănăstirea Hadâmbu, sub ocrotirea Maicii Domnului

* zeci de pelerini, rugăciune neîncetată, cântări îngerești și un loc care pare desprins din cer – așa a arătat Mănăstirea Hadâmbu în ziua de 1 octombrie, când s-a sărbătorit Acoperământul Maicii Domnului, hramul bisericii mari * o sărbătoare care nu este doar o tradiție, ci o realitate vie, trăită cu lacrimi, cu nădejde și cu inima în mâinile Maicii Domnului

Pe dealurile domoale din jurul Iașului, între păduri liniștite și ceruri care par mai aproape de pământ, se află Mănăstirea Hadâmbu – loc de adăpost pentru sufletele căutătoare de pace. În fiecare an, pe 1 octombrie, acest colț de rai devine centrul unei mari sărbători duhovnicești: hramul închinat Acoperământului Maicii Domnului, o zi în care credincioșii vin cu nădejde, rugăciuni și flori în suflet, ca să ceară ajutorul și ocrotirea celei pe care o numesc „grabnic ajutătoare”.

Sărbătoarea are la bază o întâmplare sfântă din secolul al X-lea, când Maica Domnului a fost văzută în biserica din Vlaherne (Constantinopol) învăluind poporul în rugăciune cu omoforul ei strălucitor, semn al iubirii și al ocrotirii ei neîncetate asupra lumii. Această imagine, păstrată vie în inima Bisericii Ortodoxe, capătă la Hadâmbu o expresie profundă și emoționantă.

Întâlnirea cu Cerul

Credincioșii au urcat la Hadâmbu încă din ajunul sărbătorii. Noaptea de priveghere a fost luminată de candele, cântări și suspinele celor care, în liniștea mănăstirii, și-au deschis sufletele în fața Maicii Domnului. „Am venit cu toată familia și cu flori în mâini, dar cu mai multă nădejde în suflet. La Hadâmbu simți că Maica Domnului te primește ca pe un copil al ei”, a spus Maria Gogan, din Iași.

Dimineața, în curtea mănăstirii, s-a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, în prezența unui sobor de preoți și călugări, alături de mulțimea impresionantă de credincioși. „De ani de zile vin aici la Acoperământul Maicii Domnului. De fiecare dată mă întorc acasă cu liniște și cu putere pentru tot anul ce urmează”, a mărturisit un alt credincios.

Punctul central al sărbătorii a fost biserica mare a mănăstirii, închinată Acoperământului Maicii Domnului. Cu o arhitectură impunătoare și o pictură în frescă de o frumusețe răscolitoare, biserica este un lăcaș nou, dar deja încărcat de rugăciune. Sfințită în anul 2008, ea adăpostește icoana Maicii Domnului, în fața căreia zilnic se apleacă frunți și se varsă lacrimi de credință. „Nu e doar o sărbătoare, e o binecuvântare. Când vezi atâta lume adunată la rugăciune, înțelegi că Maica Domnului chiar ne ocrotește”, au spus călugării.

Puțin mai jos, în inima complexului monahal, se află biserica veche, monument istoric ctitorit în anul 1659 de logofătul grec Iani Hadâmbul. Restaurată cu grijă, biserica păstrează taina tăcerii rugăciunilor neîntrerupte de veacuri. Este un martor al dăinuirii ortodoxiei pe aceste meleaguri, o punte între trecutul plin de jertfă și prezentul viu al credinței.

Pe lângă slujbe, mănăstirea a oferit și o agapă frățească tuturor pelerinilor, într-o atmosferă de comuniune și ospitalitate.

Pentru credincioșii prezenți, ziua de 1 octombrie nu a fost doar o sărbătoare din calendar, ci o adevărată experiență a întâlnirii cu cerul. La Hadâmbu, Acoperământul Maicii Domnului nu este doar simbolic – este simțit, trăit și mărturisit de fiecare suflet care trece pragul acestui loc sfințit. Aici, Maica Domnului nu este doar cinstită, ci este prezentă, ocrotitoare și iubitoare, așa cum doar o Mamă cerească poate fi.

Clara DIMA