Murăturile de acasă, noul lux al gospodinelor care luptă cu otrăvurile din supermarketuri

* la Iași, varza a ajuns la 6 lei/kg, gogonelele se vând cu 8–10 lei/kg, conopida costă 18 lei/kg, iar gogoșarii 10 lei/kg * e scump, dar e curat * într-o lume plină de etichete mincinoase și borcane chimizate, femeile care mai pun murături acasă nu fac doar provizii, ci duc o luptă pentru sănătate și gust

În piețele din Iași, toamna miroase a varză, a gogonele și a revoltă. Tarabele sunt pline, dar lumea oftează. Prețurile au explodat: 6 lei kilogramul de varză, 10 lei gogoșarii, 18 lei conopida. Într-un sezon care ar trebui să fie al belșugului, gospodinele fac calcule, adună, scad și se întreabă dacă mai merită să umpli borcanele.

Merită. Pentru că un borcan făcut acasă e o victorie mică într-un război tăcut cu industria care a transformat hrana în chimie. Murăturile din supermarket au etichete frumoase, dar conținut murdar. Sub cuvintele „de casă”, „tradițional”, „artizanal” se ascund oțet industrial, conservanți, siropuri și coloranți. Sunt moarte, dar se vând drept „vii”. Sunt ieftine, dar te costă scump — în sănătate.

Murăturile făcute acasă sunt altă poveste. Acolo nu intră nici marketing, nici chimie. Doar legume proaspete, sare grunjoasă, apă curată și răbdare. Când borcanele încep să bolborosească în cămară, știi că ai viață în ele. Fermentația naturală creează probiotice, întărește imunitatea, ajută digestia. E alchimia simplă pe care nicio fabrică nu o poate reproduce.

„Și da, e scump să faci murături la Iași. Varza e 6 lei, gogonelele 10. Dar cât costă sănătatea ta? Cât valorează un borcan fără E-uri, fără oțet sintetic, fără gust de laborator? Murăturile de acasă nu sunt doar hrană. Sunt un act de libertate. O formă de a spune: nu mai vreau să fiu păcălită de etichete frumoase și otravă bine ambalată”, spune Cristina Popa, o ieșenească atentă la ce pune în farfurie.

Femeile care mai pun murături azi nu sunt doar gospodine – sunt ultimele apărătoare ale bunului-simț alimentar. Ele știu că gustul adevărat nu se cumpără, se crește, se spală, se taie și se pune la saramură cu drag. Fiecare borcan e o declarație de război: împotriva conservanților, a grabei, a mâncării de plastic.

În Iași, unde tradiția încă respiră printre blocuri și piețe, murăturile de acasă au devenit simbolul unei rezistențe tăcute. Când totul se cumpără de-a gata, ele aleg să facă. Când totul e colorat artificial, ele aleg gustul curat. Când toată lumea tace, ele fierb în tăcere borcanele și le lasă să vorbească singure.

Adevărul e simplu și crud: luxul adevărat nu e pe rafturile supermarketurilor, ci în cămările care miros a usturoi și foi de dafin. Într-o lume care a uitat ce înseamnă mâncarea vie, gospodinele din Iași încă știu să o păstreze. Și o fac cu demnitate, chiar dacă le costă mai mult.

Murăturile de acasă nu sunt doar o tradiție. Sunt o formă de rezistență. O revoltă în saramură. O declarație curată, pusă la borcan, împotriva otravurilor care se vând cu zâmbetul pe etichetă.

Tania DAMIAN