Mustăria cui?

Târgul de duminică din Parcul Expoziției, botezat pompos Festival Tradițional „De bun must și pastramă după gust”, a lăsat un iz greu de digerat multora dintre cei care au ales să-l viziteze.

Un fel de obor rural transplantat în mijlocul Iașului, cu doi-trei așa-ziși producători care aruncau pe grătarele încinse mici la cutie, chișcă, cârnați, pastramă, carne, hamsii, porumb, bere la draft și lipii — produse care, cel puțin la prima vedere, păreau mai degrabă scoase din circuitul angro decât din gospodăriile unor producători tradiționali. Toate, evident, cu prețuri de buricul târgului.

O singură mustărie, venită de pe undeva din Vrancea, multă tărăbăraie și prea puțină atmosferă de toamnă, de vie, de podgorie, de tradiție autentică.

Același șablon care se repetă. Aceiași actori, aceleași tarabe, aceleași grătare, aceeași gălăgie, la distanțe tot mai scurte de timp. Schimbi numele evenimentului, mai adaugi un „tradițional”, eventual un „festival” și gata: avem cultură populară.

„Manifestarea combină componenta gastronomică și târgul de produse de sezon cu spectacole în aer liber”, anunțau organizatorii.

Frumos spus. Doar că realitatea pare să fi rămas undeva între taraba rurală, figura acră a comerciantului și lipsa mustului care ar fi trebuit să fie vedeta întregii povești.

Pentru că despre altceva este vorba când spunem tradiție.

Tradiția nu înseamnă să îngrămădești câteva grătare, niște mese de plastic și produse de proveniență incertă într-un parc și să le pui deasupra o etichetă cu iz folcloric. Tradiția înseamnă oameni, povești, meșteșug, producători adevărați, gusturi locale, vin, must, muzică, atmosferă și, mai ales, un pic de autenticitate.

Poate că astfel de evenimente ar trebui regândite. Reașezate. Reinterpretate. Sau, mă rog, reinventate cu ceva mai multă imaginație și cu respect pentru public.

Iar dacă nu pot fi despre tradiție, poate că cei care pun la cale această târgovețeală ieftină ar trebui să se reorienteze rapid către un alt format.

Suntem, totuși, în anul de grație 2026. Iar Iașul nu este Pocreaca — cu tot respectul pentru minunata localitate rurală și pentru tradițiile ei.

Daniel BACIU