Nord-Estul rămâne la plicul cu bani. POS-urile cresc, educația financiară stagnează

* datele BNR publicate în 2025 arată că în România funcționează 10.242 de ATM-uri și peste 529.500 de terminale POS * în Iași, infrastructura digitală este prezentă, însă utilizarea rămâne scăzută în rândul seniorilor și în mediul rural, din cauza lipsei competențelor digitale și a neîncrederii în plățile electronice

În zilele de plată a pensiei, la un bancomat din zona Tătărași se formează o coadă imensă de persoane vârstnice. Fiecare are card, dar aproape toți scot banii integral, imediat după virare. Îi împart în plicuri pentru medicamente, întreținere, mâncare și datorii. Întrebarea „Plătiți cu cardul?” nu are relevanță pentru ei. Cardul nu este văzut ca mijloc de plată, ci ca un obstacol între om și banii lui.

Situația este similară în satele din județ. În multe comune, bancomatul este singurul punct de contact cu sistemul bancar. Oamenii merg câțiva kilometri pentru a retrage numerar și evită POS-ul chiar dacă acesta există în magazin. Comercianții confirmă: „POS este aici, dar nu îl cere nimeni.” Utilizarea este ocazională, nu constantă.

Codașii Europei la utilizarea POS-urilor

Conform datelor BNR, la nivel național există peste 529.500 de terminale POS, însă numărul tranzacțiilor efective este puternic influențat de nivelul de educație digitală. Eurostat arată că doar aproximativ 15% dintre locuitorii din regiunea Nord-Est folosesc internet banking, comparativ cu aproximativ 20% la nivel național și ~60% media Uniunii Europene. INS confirmă diferența în raportul privind utilizarea tehnologiilor informației (decembrie 2024): acces la internet există, dar nu este folosit pentru operațiuni financiare.

Această discrepanță nu ține de refuz sau de rezistență culturală, ci de absența instruirii. Seniorii din oraș se descurcă greu cu interfața ATM-ului, iar în mediul rural noțiuni precum „verificare sold online” sau „plată cu telefonul” nu au încă o bază practică.

Consecința economică este simplă: infrastructura de plată digitală se dezvoltă, dar comportamentul financiar rămâne orientat spre numerar. Comerciantul urban primește plăți electronice frecvent; comerciantul rural aproape deloc. Instituțiile bancare și comerciale introduc soluții moderne; o parte a populației nu le poate utiliza.

Pentru județul Iași, problema nu este lipsa tehnologiei, ci lipsa instruirii sistematice. Atât seniorii din oraș, cât și locuitorii din rural au nevoie de programe practice — nu campanii — pentru utilizarea cardului, efectuarea plăților electronice și gestionarea conturilor online.

Fără intervenție, diferențele dintre oraș și sat se vor accentua, iar digitalizarea va continua să existe doar în infrastructură, nu și în utilizare. Teona SOARE