Părinți români, copii globali. Vremurile moderne au schimbat modelul familial al ieșenilor

 * fenomenul migrației economice a românilor a reconfigurat structura familială tradițională, iar la Iași, un oraș cu puternice legături istorice și culturale, acest proces se simte profund * părinții pleacă peste hotare pentru un trai mai bun, lăsând copiii acasă, în grija rudelor sau a altor persoane de închidere * astfel, generații de copii cresc cu un model parental schimbat, adesea fragmentat de distanța fizică

Dacă în anii ‘90 și începutul anilor 2000 plecarea părinților la muncă în străinătate era văzută ca un sacrificiu necesar pentru bunăstarea familiei, astăzi, acest fenomen a devenit un mod de viață structurat. În multe cazuri, copiii își petrec copilăria alături de bunici, mătuși sau chiar singuri, având o relație la distanță cu părinții.

Copii crescuți pe WhatsApp și apeluri video

Odată cu dezvoltarea tehnologiei, relația dintre părinți și copii s-a transformat. „Vorbim zilnic pe video, dar nu e același lucru ca o îmbrățișare reală”, spune Maria, o adolescentă de 15 ani din Iași, al cărei tată lucrează în construcții în Germania de aproape un deceniu. De la teme făcute prin apeluri video la sfaturi pentru viață primite prin mesaje vocale, tehnologia a devenit un substitut emoțional, dar nu poate înlocui prezența directă.

Pentru mulți copii, plecarea unui părinte aduce o presiune emoțională considerabilă. Studiile arată că aceștia dezvoltă sentimente de abandon, anxietate sau chiar depresie. „Este greu să nu ai cui să-i spui că ai luat 10 la matematică sau că ai pierdut la un concurs”, spune Andrei, un băiat de 12 ani care înearcă să gestioneze lipsa mamei, plecată în Spania.

„În trecut, plecarea era temporară, cu gândul că după câțiva ani se vor întoarce. Acum, mulți părinți se stabilesc definitiv în diaspora, iar legătura cu copiii lor rămași în România devine tot mai fragilă. Ne confruntăm cu generații de adolescenți care au părinți biologici, dar figuri parentale de substituție în realitate”, explică sociologul Maria Dănilă, specialist în structuri familiale. Pentru unii, distanța fizică este suplinită de tehnologie. Aplicațiile de comunicare video au devenit canale esențiale de menținere a relației părinte-copil. În fiecare seară, înainte de culcare, Iulia, o fetiță de opt ani, își așteaptă mama pe WhatsApp pentru a-i citi o poveste. „Chiar dacă nu este aici, simt că mă veghează”, spune ea.

Peste 130.000 de copii din Regiunea Nord-Est au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, numărul fiind de aproximativ cinci ori mai mare decât cel înregistrat de ANPDCA, relevă un studiu realizat de organizația „Salvaţi Copiii” România.

Efectele sociale și emoționale ale „copiilor singuri”

Specialiștii în psihologie atrag atenția asupra impactului emoțional pe care îl are această separare asupra copiilor. Mulți dintre ei resimt abandonul, chiar și atunci când părinții le trimit bani, cadouri sau susținerea necesară pentru educație. „Există copii care devin mai independenți și responsabili, dar sunt și mulți care suferă de anxietate, depresie sau au probleme de integrare socială. Fără o ghidare emoțională directă din partea părinților, unii tineri își pierd reperele”, explică psihologul Roxana Gherasim. Un fenomen îngrijorător este scăderea performanțelor școlare în rândul copiilor care cresc departe de părinți. Studiile arată că aceștia au un risc mai mare de abandon școlar sau de comportamente riscante, cum ar fi consumul de alcool și fumatul la vârste fragede.

Familia extinsă și „părinții de rezervă”

În multe cazuri, bunicii sunt cei care preiau rolul de părinți. La 65 de ani, tanti Maria are grijă de nepoata ei, Cristina, care are 14 ani. „Încerc să-i fiu și mamă, și tată, dar uneori mă gândesc că nu e același lucru. Ea are nevoie de părinți”, mărturisește femeia. Pe de altă parte, în unele familii au apărut noi modele de sprijin reciproc. Comunitățile religioase, asociațiile și grupurile de părinți adoptă soluții pentru a ajuta copiii rămași singuri. Un exemplu este programul „O familie pentru fiecare copil”, prin care voluntari din comunitate oferă sprijin emoțional și consiliere pentru copiii ai căror părinți sunt plecați.

Soluții pentru un viitor mai echilibrat

Autoritățile locale încearcă să implementeze politici care să sprijine familiile afectate de migrație. În ultimii ani, în Iași au fost dezvoltate programe de consiliere psihologică pentru copiii cu părinți plecați, dar și burse pentru elevii care se confruntă cu dificultăți financiare.

Psihologii și sociologii recomandă ca părinții plecați în străinătate să mențină un contact constant și sincer cu copiii lor, să le explice motivele plecării și să le ofere sentimentul de stabilitate, chiar și de la distanță.

Migrația părinților a creat un nou tip de familie – unul în care distanța fizică nu înseamnă neapărat absență emoțională, dar în care copilăria și adolescența se trăiesc altfel. Dacă în trecut familia era o entitate solidă, care trăia sub același acoperiș, astăzi, realitatea multor copii din Iași este una a conexiunilor digitale și a vizitelor ocazionale.

Clara DIMA

În prezent, majoritatea copiilor cu ambii părinţi plecaţi se află la vârsta pre-adolescenţei (11,4 ani). Totodată, una din patru mame din Regiunea NE pleacă pentru că nu are loc de muncă în proximitate. Mamele (atât la nivel regional, cât şi naţional) tind să nu trimită bani acasă în perioada în care sunt plecate în străinătate, preferând să aducă banii odată cu venirea în ţară, afirmă reprezentanţii Salvaţi Copiii. Peste jumătate (51%) dintre părinţii plecaţi sunt persoane tinere, cu vârsta până în 39 de ani.