Poluarea nu lovește egal în Iași. Aerul murdar apasă mai tare în zonele vulnerabile ale orașului

* în 2026, justiția climatică se vede și la scară locală: nu toți ieșenii respiră același risc * în cartierele și comunitățile vulnerabile, unde locuirea este mai fragilă, apropierea de trafic este mai mare, iar resursele pentru protecție sunt mai puține, poluarea aerului devine o povară dublă — de mediu și socială * buletinele oficiale și planurile de calitate a aerului arată că Iașul nu a ieșit din zona de presiune, iar episoadele de depășire pentru PM10 continuă să apară și în 2026

În teorie, aerul orașului este al tuturor. În practică, el nu este respirat în aceleași condiții. Justiția climatică înseamnă exact această diferență: efectele poluării, ale traficului și ale degradării mediului nu se distribuie egal, ci apasă mai greu acolo unde oamenii sunt deja vulnerabili. La Iași, această realitate nu mai poate fi tratată ca o temă abstractă, pentru că cele mai recente documente publice arată limpede că marile surse de poluare urbană rămân traficul rutier, încălzirea rezidențială, lucrările de drumuri și șantierele.

Planul Integrat de Calitate a Aerului pentru municipiul Iași, valabil pentru perioada 2024–2028, arată că la PM10 cele mai mari contribuții vin din asfaltarea drumurilor, cu 36,6%, din încălzirea și prepararea hranei, cu 24,2%, și din transportul rutier, cu aproape 19,7%. La PM2,5, particulele fine cu impact major asupra sănătății, încălzirea rezidențială și prepararea hranei urcă la 48,8%, iar transportul rutier la 28,4%. Asta înseamnă că locuirea precară, gospodăriile slab echipate și zonele traversate de trafic intens sunt și spațiile unde riscul se adună cel mai ușor.

Nici monitorizarea nu arată un oraș care a rezolvat problema. Documentele oficiale indică depășiri ale valorii-limită anuale pentru dioxid de azot în stația de trafic IS-1 Podu de Piatră, iar în martie 2026 autoritățile de mediu au semnalat din nou depășiri ale valorii-limită zilnice pentru PM10. Chiar dacă nu fiecare zi este critică, faptul că astfel de episoade continuă să apară arată că poluarea rămâne un fapt urban prezent, nu o amintire statistică.

Dimensiunea socială completează tabloul. Documentele locale privind marginalizarea urbană și nevoile sociale au identificat de-a lungul timpului comunități vulnerabile în zone precum Dallas, Cicoarei și Cantemir, dar și în alte cartiere cu fragilități sociale. De aceea, poluarea nu este doar o problemă de mediu, ci și una de echitate. Un locuitor dintr-o zonă vulnerabilă nu își schimbă ușor centrala, nu își renovează rapid locuința, nu își cumpără purificatoare și nici nu se mută simplu într-un cartier mai curat. În astfel de cazuri, aerul murdar devine o taxă invizibilă pe sărăcie, plătită prin sănătate, disconfort și risc acumulat. Iar aici începe, de fapt, discuția serioasă despre justiție climatică la Iași: nu doar cât de poluat este orașul, ci cine suportă cel mai greu această povară. Dan DIMA