România mai are un pas ca să intre în „clubul țărilor bogate”. Aviz favorabil de la OECD

* semnal clar de la Paris: România a primit evaluări favorabile în procesul de aderare la OECD/OCDE și își păstrează ținta oficială pentru 2026 * în cifre, autoritățile spun că România a obținut 19 avize din 25, iar miza nu e doar de imagine *  OECD înseamnă reguli și standarde pentru economii dezvoltate * intrăm în „ultima sută de metri” cu o vulnerabilitate majoră – educația – unde România rămâne mult sub mediile OECD și UE

România începe 2026 cu una dintre cele mai puternice vești externe pe economie: semnal favorabil în evaluările OECD, la Paris, în procesul de aderare. Ministerul Finanțelor a confirmat că discuțiile de la începutul lui ianuarie au vizat componenta economică a parcursului de aderare, iar mesajul politic transmis public este direct: 2026 rămâne anul-țintă pentru aderarea României la OECD.

Dincolo de formulările diplomatice, există o cifră care arată cât de departe este România pe traseu: potrivit datelor comunicate public în ianuarie, România are 19 avize formale obținute din totalul de 25, deci mai rămân 6 evaluări până la închiderea completă a dosarelor tehnice.

OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) este un forum al economiilor dezvoltate care fixează standarde și recomandări de politici publice – de la guvernanță și concurență, până la fiscalitate, educație și piața muncii. România este stat candidat din 2022, iar foaia de parcurs a fost aprobată oficial de OECD în iunie 2022.

Aici apare, însă, „nota de plată” internă: OECD pune reflectorul pe indicatorii care țin România pe loc, iar educația este una dintre cele mai sensibile zone. În „Education at a Glance 2025 – Romania”, OECD arată că România are o problemă de participare și finalizare, iar pentru tinerii de 25–34 de ani se vede chiar o scădere a ponderii celor cu studii superioare: de la 26% în 2019 la 23% în 2024.

Tot în setul de indicatori OECD, România se distanțează de media organizației la capitolul NEET: 22% dintre tinerii 18–24 de ani nu sunt nici la muncă, nici la educație/formare, față de 14% media OECD. Iar în raportările despre participarea la educație, OECD notează pentru România valori mult peste mediile OECD pentru grupele de vârstă școlară și liceală: 16% la 6–14 ani și 32% la 15–19 ani (comparativ cu 2% și 16% mediile OECD). „Pe acest fond, rata de părăsire timpurie a școlii, așa cum este ea reflectată în studiul OCDE, indică faptul că România înregistrează pierderi semnificative de capital uman încă din etapele timpurii ale educației, cu efecte directe asupra competitivității economice și coeziunii sociale.

Pe durata întregii vieții, costul total al statului român cu persoanele care au abandonat școala este de aproximativ 107 miliarde de euro, prin pierdere de venituri fiscale, cheltuieli pentru sănătate și asistență socială, dar și prin impact asociat criminalității”, a scris prof. Luciana Antoci, consilier guvernamental și fost prefect al Iașului.

România este pe ultima sută de metri ca să intre într-un club care funcționează după reguli stricte. Avizul favorabil și numărul mare de evaluări deja închise arată că drumul e real și avansat. Dar adevărata probă, înainte și după momentul aderării, rămâne aceeași: să nu mai pierdem generații întregi din școală și din piața muncii, pentru că exact aici se decide dacă „clubul țărilor bogate” rămâne o etichetă sau devine o schimbare de fond.

Dan DIMA