Scandal fără precedent la Curtea Constituțională: patru judecători, acuzați de „autodemisie”

O declarație extrem de dură, cu implicații majore pentru ordinea constituțională a României, vine din partea profesorului universitar Valerius M. Ciucă, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unul dintre cei mai respectați juriști români, fost judecător la Tribunalul Uniunii Europene de la Luxembourg. Potrivit acestuia, cei patru judecători ai Curții Constituționale care au părăsit deliberările de miercuri nu mai pot fi considerați, din punct de vedere juridic, membri ai CCR.

Într-o analiză fără echivoc, profesorul Ciucă afirmă că neprezentarea unui judecător la deliberare echivalează, în orice sistem juridic civilizat, cu autodemiterea din funcție. Afirmația sa nu este una politică, ci una de drept pur, bazată pe regulile fundamentale ale procedurii judiciare, aplicabile indiferent de nivelul instanței. „Dacă, în deliberare, un judecător nu se prezintă, el este considerat demis automat. Nici moartea nu reprezintă cauză de non-deliberare. Pe patul de moarte, judecătorul poate fi chestionat în legătură cu verdictul său”, a scris Valerius M. Ciucă, pe pagina sa de socializare, invocând practici consacrate în jurisprudența internațională.

Deliberarea, momentul suprem al justiției

În viziunea fostului judecător european, deliberarea nu este un act administrativ sau o formalitate, ci esența însăși a actului de justiție, momentul în care judecătorul își exercită funcția constituțională în deplinătatea ei. Refuzul sau abandonarea deliberării reprezintă, spune Ciucă, o negare a rolului ontologic al judecătorului.

Mai mult, profesorul subliniază că orice incident procedural apărut în timpul procesului impune redeschiderea dezbaterilor, în prezența părților. Orice amânare a deliberării, fără reluarea dezbaterilor, ar încălca grav principiile transparenței și ale procesului echitabil. „Procesul nu este un izvor de mistere, ci un dialog juridic legitim. Deliberările amânate cer, obligatoriu, redeschiderea dezbaterilor. Incidentul procesual nu poate fi soluționat fără participarea părților”, afirmă juristul.

„Dezerțiune instituțională”, nu opinie separată

Valerius M. Ciucă face o distincție clară între dizidență juridică și dezerțiune instituțională. Un judecător poate avea opinie separată, poate face parte dintr-un complet de divergență sau poate critica soluția majoritară. Însă părăsirea deliberării nu intră în această categorie. „Poți motiva dizidența. Nu poți motiva dezerțiunea. Precum la generali, dezerțiunea este sinonimă cu trădarea și, natural, cu autodemiterea”, avertizează profesorul.

În acest context, concluzia sa este una categorică: cei patru judecători care au părăsit deliberările se află, în acest moment, în afara ordinii constituționale și nu mai pot vota în mod valid nicio decizie a Curții Constituționale.

Acuzații extrem de grave: „Lovitura de stat poate veni din interior”

Tonul declarației capătă accente dramatice atunci când profesorul Ciucă avertizează asupra riscurilor pe care un asemenea comportament le generează pentru statul de drept. În opinia sa, o criză constituțională nu trebuie să vină neapărat din stradă sau din zona politică, ci poate fi declanșată chiar din interiorul instituțiilor fundamentale. „Lovitura de stat se poate produce și din inima statului, nu doar de pe cai albi”, afirmă fostul judecător european.

El sugerează că, dincolo de motivațiile reale ale celor patru judecători – care nu au fost explicate public –, ceea ce contează este aparența de abandon instituțional, extrem de periculoasă într-un stat democratic.

Declarațiile profesorului Valerius M. Ciucă deschid un front juridic fără precedent în România post-decembristă. Dacă interpretarea sa va fi preluată în dezbaterea publică și instituțională, consecințele ar putea fi majore: de la contestarea legalității deciziilor CCR, până la o posibilă criză constituțională profundă.

Într-un moment în care încrederea publicului în instituții este deja fragilă, avertismentul venit din partea unui expert cu experiență la cel mai înalt nivel al justiției europene ridică semne de întrebare serioase asupra modului în care este exercitată puterea constituțională în România. Daniel BACIU