Școala Altfel și Săptămâna Verde, între dezamăgiri și speranțe

 * între realitatea dezamăgitoare din școli și idealurile trasate de minister, „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde” rămân, pentru moment, două săptămâni cu potențial, dar fără ancorare * Iașul, cu tot ce are, ar putea deveni un laborator educațional viu dacă va avea curajul să creadă în copii și să construiască „altfelul” cu adevărat

În fiecare an, „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde” par a fi două dintre puținele momente în care sistemul educațional românesc își amintește că învățarea poate fi vie, practică și legată de realitate. Noile instrucțiuni ale Ministerului Educației, recent transmise școlilor, încearcă să reconfigureze aceste săptămâni tematice în sensul unei educații aplicate, experimentale, cu deschidere către viața cotidiană. Însă între viziunea din documente și realitatea din teren – mai ales în orașe mari ca Iașul – rămâne o falie greu de trecut.

Dezamăgirile, între formă și fond

În multe școli ieșene, „Școala Altfel” s-a transformat, dintr-un concept creativ, într-o succesiune de zile cu program „lejer”, activități superficiale sau excursii fără legătură cu învățarea reală. Copiii bifează vizite la muzee pe care nu le înțeleg, participă la prelegeri sterile sau se uită pasivi la filme motivaționale. Profesorii – presați de birocrație, lipsa fondurilor și programul aglomerat – aleg adesea varianta sigură, dar lipsită de impact.

„Săptămâna Verde”, la rândul ei, este încă departe de a fi un catalizator al educației ecologice. În loc de implicare practică, elevii primesc „fișe de lucru verzi”, colorează fluturași sau participă la prezentări PowerPoint despre reciclare, în săli în care încă sunt coșuri fără colectare selectivă. Unele școli plantează simbolic câțiva copaci – adesea de ochii presei – fără continuitate, fără legături clare cu cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) recomandate de ONU.

Totuși, Iașul are potențialul de a transforma aceste două săptămâni în veritabile laboratoare de învățare. „Avem o comunitate academică vibrantă, organizații non-guvernamentale cu expertiză, antreprenori sociali, artiști, muzeografi, cercetători și ghizi care pot aduce conținutul educațional aproape de viața reală. Și avem – poate cel mai important – copii curioși, dornici să înțeleagă lumea altfel decât din manual”, spune Irina Diaconu, expert educațional.

Cum ar arăta o „Școală Altfel” autentică la Iași? Poate prin ateliere de jurnalism urban în redacții locale, vizite la laboratoare ale Universității „Alexandru Ioan Cuza”, discuții libere cu scriitori sau sesiuni de dezbatere la Teatrul Național. Poate prin proiecte de tip hackathon, în care elevii să propună soluții reale la problemele orașului – traficul, poluarea, spațiile verzi, abandonul școlar.

Iar „Săptămâna Verde” ar putea însemna parteneriate active cu Grădina Botanică, participare la campanii de igienizare, crearea unor hărți ecologice ale cartierelor sau chiar înființarea unor mini-grădini urbane în curtea școlii. Copiii ar învăța ce înseamnă sustenabilitatea trăind-o, nu auzind despre ea dintr-un slideshow.

Un pact pentru viitor

Noile instrucțiuni ale ministerului vorbesc despre „învățare prin experiență”, „rezolvarea de probleme reale”, „colaborare cu comunitatea” și „abordări nonformale”. Sunt direcții necesare, binevenite. Dar fără voință locală, sprijin concret și flexibilitate în aplicare, riscă să rămână doar enunțuri frumoase într-un document ministerial.

Iașul are o șansă rară: să devină un model de bună practică pentru aceste săptămâni educaționale. Să transforme o simplă „altfel” într-un „mai bine”. E nevoie de curaj, colaborare și viziune. Dar mai ales de încredere în copii – cei care, dacă li se oferă un spațiu viu, pot învăța nu doar cu mintea, ci și cu inima.

Teona SOARE