Școlile de șoferi, afacerea care nu moare niciodată

* la Iași, școala de șoferi e una dintre puținele cheltuieli pe care oamenii o amână, dar nu o abandonează * motivația e mereu aceeași: permisul e biletul care îți lărgește orașul, programul și opțiunile de muncă * atunci când un oraș se întinde, naveta crește și serviciile se mută pe roți, cererea nu dispare, doar se redistribuie între școli

În județul Iași apar 104 înregistrări (firme și PFA-uri) în registrul public al Autoritatea Rutieră Română, iar la examenele auto volumul e de „industrie”: 26.056 prezentări la proba teoretică și 27.689 la proba practică într-un an — adică 53.745 prezentări doar la „sală” și „traseu”. Piața nu moare pentru că vinde ceva mai puternic decât un curs: mobilitate, job, independență.

Cât de mare e piața locală se vede, sec, în registrul oficial. În listările din Registrul Școlilor de Conducători Auto al ARR, Iașul apare cu 104 înregistrări active în. La nivel național, același registru indică 2.986 școli/înregistrări.

Dar adevărata măsură a pieței nu e câte nume sunt pe listă, ci cât de des se ajunge la examen. În 2025 au fost 26.056 prezentări la teorie și 27.689 la practică în județ, adică peste 53.000 de prezentări cumulate într-un singur an. Asta înseamnă o presiune constantă pe programări, instructori, mașini, emoții — și un detaliu pe care piața îl știe: promovarea nu e un „eveniment”, ci adesea un proces, cu reveniri și ore în plus.

Tarifele sunt suficient de apropiate încât să arate că Iașul a intrat într-o zonă de „preț standard”, cu diferențe în funcție de mașină, cutie, pachete și marketing. Un exemplu local public afișează 2.300–2.700 lei în funcție de autoturism și 2.600 lei pentru automată, în timp ce altă școală din Iași afișează 2.700 lei pentru categoria B (manual/automat). Iar „economia” reală apare după prețul de intrare: ore suplimentare, prezentări repetate, antrenament în plus — de pildă, o școală își afișează 190 lei pentru o ședință suplimentară și 130 lei pentru prezentarea la a doua examinare la traseu.

De aici și explicația pentru piața care nu moare: școala de șoferi nu vinde doar 24 de ore de teorie și 30 de ore de practică, ci promite o ieșire din dependență — de autobuz, de părinți, de prieteni, de noroc. În Iași, unde traficul e greu, distanțele cresc, iar joburile cer flexibilitate, permisul rămâne una dintre puținele investiții pe care oamenii o consideră „inevitabilă”. Și tocmai de aceea, indiferent de crize, piața nu se închide: se adaptează, se fragmentează, se scumpește — dar nu moare.

Dan DIMA