Școlile private din Iași, o alternativă la educație cu cheltuieli uriașe

Diferența nu este doar de imagine, ci și de bani. Spectrum taxează 4.500–6.000 de euro pe an în funcție de program, Paradis urcă până la 10.000 de euro pentru linia Cambridge, în timp ce școli precum FEG sau EuroEd practică tarife de ordinul a 1.100–2.000 de lei pe lună, cu mese plătite separat. Colegiul Wurmbrand și Școala Atelier nr. 1 nu afișează public taxele, dar părinții care le aleg știu că intră într-o categorie premium.

Ce cumpără părinții cu acești bani?

Clase mici, programe personalizate, profesori selectați, manuale și platforme moderne, evaluări psihopedagogice, after-school, consiliere și o listă lungă de activități extracurriculare – de la robotică și arte până la pregătiri Cambridge și experiențe digitale în VR. Paradis promite chiar o școală „experiențială”, cu salină și piscină incluse în pachetul educațional. Criticii vorbesc despre un sistem care împarte copiii între cei care își permit și cei care rămân captivi în clasele suprapopulate ale școlii de stat. Susținătorii contraatacă: investiția merită, pentru că viitorul copiilor nu se poate construi pe improvizații. „Am avut băiatul elev șa o școală privată. Am început cu ei de la clasa întâi și am ajuns până la liceu și bacalaureat. Vă spun cu mâna pe inimă că am făcut eforturi uriașe pentru a acoperi cheltuielile, dar a meritat. Ce i s-a oferit acolo nu ar fi văzut niciodată la p școală de stat”, a spus Petronela C., mama unui fost elev provenit din sistemul privat, actualmente student la FEAA. Există însă și situații inverse, când părinții renunță la privat pentru educația publică, motivele fiind diverse, de la imposibilitatea adaptării până la facturile prea mari. „Cea mai bună școală este cea care i se potrivește elevulului, fie ea din domeniul privat sau public. Problema apare când vine vorba despre cheltuieli fiindcă facturile sunt mari, ce-i drept”, a spus Elena Z., învățătoare pensionară, fost cadru didactic atât în sistemul public, cât și cel privat.

Un lucru e cert: Iașul trăiește deja această ruptură. În timp ce școlile private își multiplică oferta și atrag părinți dispuși să plătească, sistemul public rămâne blocat în vechi rutine. Întrebarea care se ridică tot mai des este dacă educația mai este un drept universal sau a devenit, în fapt, un produs de lux.

Teona SOARE