Semnal de alarmă! O treime dintre elevi se plictisesc la ore

* „Mă plictisesc” a devenit una dintre cele mai frecvente replici din clasă, iar la Iași profesorii spun că se aude tot mai devreme, încă din ciclul primar * potrivit unui dinicator PISA, 35% dintre elevi declară că se distrag folosind dispozitive digitale la ore, iar 31% spun că sunt distrași de colegii care folosesc dispozitive * când aproape o treime ajunge să piardă firul lecției, ora clasică de 50 de minute nu mai e doar o convenție, ci un test de rezistență pentru atenție

Dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă în multe școli din Iași, trebuie să pornești de la felul în care Generația Alfa intră în școală: cu reflexe formate în lumea clipurilor scurte, a notificărilor și a feedback-ului instant. Nu e o judecată morală, e un context. Copiii nu sunt „mai slab” pregătiți, ci au un alt tip de antrenament al creierului: schimbă rapid focusul, caută semnale scurte de progres și au o toleranță mai mică la monolog. În clasă, diferența se vede imediat. Într-o oră construită liniar, cu explicație lungă și exerciții repetitive, atenția se scurge; în aceeași clasă, dacă ritmul se schimbă, dacă elevul are un rol și primește feedback mai des, rămâne conectat mult mai bine.

Această problemă nu este doar specifică Iașului. OECD arată, într-o analiză despre timpul de ecran și distragere, că în medie, în țările europene, aproape unul din trei elevi se află în clase în care dispozitivele digitale distrag în „cele mai multe” sau „aproape toate” orele de matematică. Raportul nu spune „digitalul e rău”, dimpotrivă: arată că folosirea moderată pentru învățare poate corela cu rezultate mai bune, dar timpul digital pentru distracție  în școală se leagă de distragere și performanță mai slabă. Mesajul relevant pentru Iași este că problema nu se rezolvă nici prin predici anti-tehnologie, nici prin tablete fără reguli, ci printr-un control al mediului și printr-un design de lecție mai aplicat.

De aceea, în Europa și la nivel global, se înmulțesc politicile care restricționează smartphone-urile la școală. UNESCO notează că, până la finalul lui 2024, 79 de sisteme educaționale (aproximativ 40%) aveau deja interdicții privind smartphone-urile în școli în legi sau politici. Nu pentru că telefonul ar fi  un dispozitiv nociv, ci pentru că atenția elevului a devenit resursa rară pe care școala trebuie s-o protejeze ca să poată funcționa.  „Când părinții aud că elevul se plictisește, tendința este să traducă în nu mai vrea să învețe. În clasă, de multe ori înseamnă altceva: lecția nu are ritm, sarcina nu e clară, copilul nu înțelege și se retrage, sau, dimpotrivă, e subprovocat și își caută stimulare în altă parte. În acest peisaj, ora de 45 de minute nu moare, dar se schimbă: devine mai fragmentată, cu verificări mai dese, cu alternanțe de activitate și cu feedback mai rapid. Asta este o adaptare la un mediu în care elevul compară, involuntar, școala cu o industrie a atenției care lucrează non-stop ca să-l țină conectat”, ne-a spus Irina Popa, psihopedagog școlar

Dincolo de orice slogan, concluzia pentru Iași e una pragmatică: dacă aproape o treime dintre elevii României recunosc că sunt distrași de dispozitive la ore la 15 ani, atunci prevenția și educația atenției trebuie împinse mai devreme, în ciclul primar, acolo unde Generația Alfa își formează obiceiurile de lucru. Iar diferența reală, de la o școală la alta, va fi făcută de consecvența regulilor și de felul în care lecția reușește să-i pună pe copii „la lucru” în interiorul celor 45 de minute, nu doar „la ascultat”.

Teona SOARE