Statul vinde alcool etilic la bidon, șiraguri de mărgele, prăjitoare de pâine și camioane – resturi din viețile și afacerile celor care au pierdut lupta cu Fiscul

* în spatele limbajului sec din anunțurile ANAF se află un anticariat al eșecurilor * camioane care au mâncat Europa kilometru cu kilometru, taxiuri galbene care au ros asfaltul Iașului, un service auto desfăcut pe bucăți, mașina obosită a unui ONG, bijuterii, flexuri Makita, prăjitoare de pâine, alcool etilic și șiraguri de mărgele * toate trec prin aceeași vitrină: statul, în rol de magazin second-hand al datoriilor neplătite

În decembrie 2025, Iașul poate fi citit într-o serie de PDF-uri publicate pe site-ul Fiscului. În pagina de „valorificare bunuri sechestrate”, orașul se vede ca un talcioc rece, ordonat, în care sunt scoase la licitație ultimele urme ale unor vieți și afaceri împinse dincolo de pragul datoriilor.

Prima imagine este cea a taxiurilor. Dacii Logan galbene, cu inscripții șterse și sute de mii de kilometri la bord, sunt trecute în tabel. Un autoturism Dacia Logan, fabricat în 2015, folosit drept taxi, cu benzină + GPL și aproximativ 330.000 km la bord, pornește de la 4.530 de lei. Alt Logan, din 2008, motorină, cu peste 300.000 km parcurși, „defect, nefuncțional”, este scos pentru a treia oară la licitație, la 1.014 lei. În aceeași listă apar trei Logan-uri taxi, produse între 2014 și 2015, cu 380.000–445.000 km, cu parbrize fisurate, caroserie îndoită și zone ruginite, la prețuri de pornire între 1.742 și 4.977 de lei. Mașinile care ieri încă spuneau „Liber” în fața gării devin, peste noapte, „autoturism marca X, an Y, preț minim Z”.

Laptop de 500 de lei, Skoda la 4.300 de lei

În alt anunț, se vede sfârșitul unui service auto. Nu scrie nicăieri „atelier închis”, nu se pomenește nimic despre mecanici. Dar lista de bunuri spune totul: elevatoare electrohidraulice cu două și patru coloane, aparat de service pentru instalații de aer condiționat, robot de pornire / redresor, aparat de geometrie pentru roți, compresor de aer, tester de diagnoză, aparat de verificat faruri, dulap de scule, cărucior de scule, un laptop Lenovo. Fiecare are prețul lui, de la 500 de lei pentru laptop până la peste 10.000 de lei pentru echipamentele de geometrie. Service-ul nu mai este o hală cu miros de ulei, ci un inventar care trebuie lichidat.

Execuțiile din transporturi spun o poveste asemănătoare. O firmă își vede scos la licitație capul tractor MAN TGX, Euro 5, fabricat în 2012, motor diesel de 324 kW, cu aproximativ 1.150.000 km la bord, rugină, zgârieturi, parbriz fisurat și lipsă de cheie, la un preț de pornire de 58.575 lei (fără TVA). Lângă el, semiremorca basculantă WIELTON, din 2008, vopsită în roșu, cu trei axe și urme de uzură, pleacă de la 40.650 lei. Un camion cu peste un milion de kilometri nu mai este „mândria firmei”, ci un cal bătrân scos la mezat.

Lista Fiscului nu se oprește la SRL-uri. Printre debitori apare și un ONG. Asociația are în patrimoniu o Skoda Octavia break, an 2009, motorină, aproape 430.000 km, cu rugină pe caroserie. Mașina care a dus proiecte, voluntari și dosare ajunge la licitație, la circa 4.316 lei. Pentru ANAF e un „autoturism”. Pentru cei care au lucrat cu ea, e semnul că până și sectorul non-profit poate ajunge în anexa de executări.

Dacă părăsești secțiunea licitațiilor și intri în zona bunurilor trecute deja în proprietatea privată a statului, vitrina ia alte forme. Aici, statul vinde direct ce a confiscat definitiv sau ce a rămas nerevendicat. În aceeași pagină poți citi: „BMW – bunuri mobile – vânzare directă”, anunț cu interval 8 decembrie 2025 – 4 ianuarie 2026, lângă „bunuri mobile (metale prețioase)”, publicate la început de decembrie și valabile până în ianuarie.

În registrul domestic, pe liste apar „prăjitor de pâine” și „mașină de gătit Gorenje”, trecute la „bunuri de uz casnic”, o „imprimantă Epson”, autofiletante Makita, un flex Makita. Toate sunt ofertate în decembrie, la câteva sute de lei bucata. Și mai jos, în aceeași logică birocratică, „bunuri mobile (alcool etilic)” și „bunuri mobile (șiraguri de mărgele)”, cu perioade de vânzare care acoperă finalul lui noiembrie și luna decembrie. Alcool la bidon și mărgele rămase fără gât, puse la vânzare de același stat care organizează licitațiile de camioane și taxiuri.

Din punctul de vedere al statului, execuția silită e un mecanism rece: cine nu plătește, plătește altfel. Când cobori însă de la principiu la lista concretă de obiecte, fiecare rând devine radiografia minimală a unui eșec: o firmă de transport îngenuncheată de costuri și taxe, un service sufocat de lipsa clienților și a lichidităților, un ONG rămas fără finanțări, o flotă de taxiuri stoarsă până la ultimul kilometru.

Dacă ai pune într-un singur tabel toate bunurile scoase la licitație și la vânzare directă într-o lună, ai obține o hartă alternativă a Iașului: un oraș cu mașini împinse la 400.000–1.150.000 km, cu ateliere închise, cu electrocasnice ieșite din case, cu BMW-uri, aur, alcool etilic și șiraguri de mărgele transformate în „venituri la buget”.

Dan DIMA