Sute de monumente cad pradă nepăsării și intereselor imobiliare

Iașul se laudă cu un titlu pe care puține județe din România îl pot revendica: locul al doilea la nivel național după numărul monumentelor istorice. Nu mai puțin de 1.630 de obiective clasate alcătuiesc una dintre cele mai impresionante moșteniri culturale ale țării. Vorbim despre cetăți dispărute, vestigii arheologice vechi de mii de ani, biserici ridicate de voievozi, conace boierești, clădiri monumentale și ansambluri urbane care au scris istoria României.

Și totuși, în spatele acestei statistici spectaculoase se ascunde o realitate care ar trebui să provoace indignare publică.

Pentru că, în timp ce autoritățile prezintă cifre și rapoarte în ședințe oficiale, numeroase monumente istorice ale Iașului continuă să se degradeze sub ochii tuturor. Unele sunt afectate de infiltrații, altele au fațade care se desprind, iar unele clădiri monumentale au ajuns să fie împrejmuite pentru a nu pune în pericol trecătorii.

Multe monumente istorice supraviețuiesc la limită

Datele prezentate în Colegiul Prefectural de joi arată că județul Iași deține 828 de situri și obiective arheologice, 703 monumente de arhitectură, 53 de monumente de for public, 46 de monumente memoriale.

Mai mult, municipiul Iași beneficiază de o zonă protejată de peste 500 de hectare, una dintre cele mai extinse din România.

Pe hârtie, situația pare impresionantă. În realitate însă, simpla existență pe o listă oficială nu garantează și protecția efectivă a patrimoniului.

De ani de zile, specialiștii avertizează că multe monumente istorice supraviețuiesc la limită. Unele au nevoie urgentă de consolidare, altele de restaurări complexe, iar pentru multe dintre ele singura strategie pare să fie așteptarea până când situația devine critică.

Una dintre marile probleme este că procedurile de restaurare sunt extrem de complicate. Avize, expertize, studii istorice, aprobări și documentații care se întind pe luni sau chiar ani.

Dar timpul nu așteaptă. Apa infiltrează zidurile, variațiile de temperatură afectează structurile, iar lipsa intervențiilor accelerează degradarea. În multe cazuri, restaurarea devine ulterior mult mai costisitoare decât ar fi fost o intervenție la timp.

Paradoxul este uriaș: județul care deține una dintre cele mai mari concentrații de monumente istorice din România se confruntă permanent cu dificultăți în conservarea lor.

Presiunea dezvoltării imobiliare

O altă problemă sensibilă este presiunea dezvoltării urbane.

Iașul este unul dintre orașele cu cea mai rapidă dezvoltare imobiliară din țară. Terenurile din zonele centrale și istorice au devenit extrem de valoroase, iar interesul economic este uriaș.

Specialiștii atrag atenția că fiecare intervenție neautorizată sau realizată fără respectarea regulilor poate produce pierderi ireversibile. Un element arhitectural demolat, o fațadă modificată greșit sau o intervenție agresivă asupra unei clădiri istorice poate însemna dispariția definitivă a unei bucăți din identitatea orașului.

Iar istoria recentă a demonstrat că astfel de situații nu sunt doar scenarii teoretice.

Iașul trăiește din trecut, dar nu investește suficient în viitorul patrimoniului. Orașul își construiește imaginea publică pe simboluri istorice: Palatul Culturii, mănăstirile, universitățile centenare, casele memoriale și centrul vechi. Turismul cultural este una dintre cele mai importante resurse ale Iașului.

Însă mare parte din această moștenire nu este cu adevărat protejată, ci supraviețuiește doar datorită rezistenței materialelor și trecerii timpului.

Pentru că patrimoniul nu poate fi apărat doar prin discursuri festive, conferințe și rapoarte statistice. El are nevoie de finanțare, de intervenții rapide, de proprietari responsabili și de autorități dispuse să trateze monumentele istorice ca pe o prioritate reală, nu ca pe o temă bifată în ședințe administrative.

O moștenire uriașă, o responsabilitate și mai mare

Cele 1.630 de monumente istorice ale județului Iași nu reprezintă doar niște poziții într-un registru oficial. Ele sunt dovada vie a secolelor de istorie care au făcut din Iași capitala culturală și spirituală a Moldovei.

Dar fiecare an de amânări, fiecare restaurare întârziată și fiecare intervenție făcută prea târziu transformă această comoară într-o cursă contra cronometru.Rămâne de văzut dacă Iașul va reuși să-și salveze patrimoniul înainte ca o parte din el să dispară definitiv sau va continua să descopere valoarea monumentelor abia după ce le-a pierdut.

Specialiștii au tras doar un semnal de alarmă în fața autorităților. Și nu este primul. Din păcate, rezultatele se văd și nu sunt deloc mulțumitoare. Nici pentru generațiile de astăzi și, cu siguranță, nici pentru generațiile viitoare!

Carmen DEACONU