Tâlharii ieşenii sunt obsedaţi de telefoanele mobile

 De la începutul anului trecut şi până în clipa de faţă, pe rolul celor şapte instanţe din judeţ au ajuns 807 dosare având ca subiect „tâlhăria” sau „tâlhăria calificată”. Statistic, aproape trei pe zi, ca-n vremea haiducilor din codrul des, cei de prin secolele XVIII-XIX. Sau, dacă vreţi, a jefuitorilor la drumul mare. E, totuşi o diferenţă mare, ce ne arată că am schimbat mileniul. Nu mai sunt la căutare domniţele, galbenii sau bijuteriile. Tâlharii au devenit obsedaţi de telefoanele mobile.

 Ca încadrarea juridică să fie cea de tâlhărie ori tâlhărie calificată, fapta trebuie săvârşită cu violenţă. Verbală sau fizică. Altfel, e doar furt. Cândva, se dădeau ani grei de puşcărie pentru aşa ceva, acum ajungi în temniţă doar dacă eşti recidivist. S-au schimbat multe. Acum, pedepsele sunt cu suspendare sau amânare, în destule cazuri intervine prescripţia. Că rechizitoriile ajung târziu, că procesele trenează, mai ales dacă pagubele nu-s mari şi nici victima n-a încasat-o prea tare. Şi pagubele nu prea au cum să fie mari. Că, în 694 din cele 807 dosare, inculpaţii au fost setaţi pe telefoanele mobile din posesia celor jefuiţi. Încă nişte lănţişoare smulse brutal, câteva inele/verighete ori cercei şi cam atât. Pardon, plus nişte poşete cu mărunţiş şi diverse cosmeticale. Nici vorbă de vreun tezaur.

Tâlhari mulţi, mai toţi prinşi imediat. E simplu.

În primul rând, sunt camerele de supraveghere, tot mai numeroase, practic pretutindeni, nu doar în municipiul reşedinţă de judeţ, chiar şi pe la sate. Apoi, telefonul, da, l-ai înşfăcat, însă n-ajungi departe cu el. Pe multe sunt instalate programe de urmărire. Chiar dacă-l închizi, îi scoţi bateria şi-o arunci, tot nu scapi.

Mai departe, ce faci cu obiectul? Nu mai cumpără nimeni „de ocazie”, ca la începuturile anilor ’90. Pe stradă, în gară, în tramvaie ori în cârciumi. Singura şansă, casele de amanet. Doar că acolo trebuie semnat un act, trebuie să te legitimezi, se notează seria IMEI, e unică, una pentru fiecare terminal, nu se poate măslui.

Investigatorii, adică poliţiştii, îi dibuiesc rapid, probele sunt indubitabile, dar condamnarea e departe. De regulă, tâlharii sunt judecaţi în stare de libertate. Tot de regulă, prejudiciul e recuperat integral. Dacă infractorii pică la pace cu părţile vătămate, se încetează procesul penal. Că aşa zice legea.

Tot legea, NCCP (noul cod penal), stabileşte şi pedepsele. Între doi şi cinci ani, dacă nu se lasă şi cu vreo cotonogeală zdravănă. Ori cu moarte de om.

Aşadar, toate zarurile aruncate au căzut în favoarea tâlharilor... Şi va fi la fel, în viitorul apropiat. Dacă rămân setaţi pe telefoanele mobile. Marcel FLUERARU, Claudiu CONSTANTIN