Viața Sfintei Parascheva, cea care și-a ales Moldova drept casă. Peste 140.000 de oameni au trecut deja pe la raclă

* pe 14 octombrie, Iașul va deveni, din nou, epicentrul credinței românești * porțile Mitropoliei s-au deschis în fața pelerinilor veniți din toate colțurile țării, atrași de lumina Sfintei Cuvioase Parascheva – Ocrotitoarea Moldovei și mângâierea celor necăjiți * pelerinajul a început deja, iar peste 140.000 de credincioși au trecut pe la racla Sfintei. În rând mai așteaptă alți 5.000, neclintiți în fața frigului și a ploii, cu inima aprinsă de rugăciune și speranță

Când vorbim despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, nu vorbim doar despre o figură din calendarul ortodox, ci despre o prezență vie, care de aproape patru secole veghează asupra Moldovei și a oamenilor ei. Povestea Sfintei începe departe, pe meleagurile Traciei, acolo unde s-a născut, în secolul al XI-lea, într-o familie creștină din Epivat (astăzi în Turcia, pe țărmul Mării Marmara).

Încă din copilărie, Parascheva era altfel: blândă, smerită, milostivă. Se spune că, la doar 10 ani, auzind cuvintele Evangheliei — „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” — și-a scos hainele cele bune și le-a oferit unei sărmane fete, îmbrăcându-se ea însăși în zdrențe. A fost prima ei jertfă, făcută fără ezitare, dar cu o bucurie pe care doar inimile curate o pot simți.

După moartea părinților, tânăra Parascheva a părăsit casa și s-a retras la Constantinopol, apoi la Muntele Sinai și în Țara Sfântă, ducând o viață de post, rugăciune și tăcere. A trăit în sărăcie deplină, iubind oamenii și Dumnezeu cu o simplitate care dezarma.

Trupul ei a fost descoperit neputrezit, ani mai târziu, de un monah care a avut o vedenie. Vestea s-a răspândit repede, iar minunile au început să curgă: bolnavi vindecați, inimi împăcate, oameni care își aflau liniștea la mormântul ei. Așa a început cinstirea Sfintei Parascheva, care s-a răspândit din Balcani până în toată lumea ortodoxă.

Ocrotitoarea Moldovei – între istorie și taină

Drumul Sfintei către Iași este, în sine, o minune a istoriei. Moaștele sale au fost purtate din Epivat la Târnovo (în Bulgaria), apoi la Belgrad, iar în anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei le-a adus la Iași, ca un dar de preț pentru credința și dărnicia lui.

Vasile Lupu ridicase atunci Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, un loc de o frumusețe fără seamăn, și a așezat acolo racla Sfintei Parascheva. De atunci, Iașul a devenit un loc de pelerinaj și binecuvântare, iar Sfânta — Ocrotitoarea Moldovei.

Cronicile vechi spun că, după venirea moaștelor, orașul a fost ferit de boli și năvăliri, iar poporul a simțit că are un sprijin nevăzut. De aceea, de peste 380 de ani, moldovenii rostesc cu drag numele ei, o cheamă în rugăciune și o simt aproape în necazuri.

De atunci, Sfânta Parascheva nu a mai părăsit Iașul. În vreme de război, de foamete, de molime sau încercări, oamenii din Moldova au venit mereu la ea. Au venit plângând, rugându-se, cerând ajutor – și de fiecare dată au plecat cu pace. De aceea, poporul o numește „Maica Moldovei”, iar pelerinii spun că, atunci când te rogi la Sfânta Parascheva, simți o liniște care nu vine din lume.

Miracolul care continuă

An de an, în jurul zilei de 14 octombrie, Iașul devine un loc al miracolelor simple. La aceasta ediție. Peste 140.000 de oameni au trecut deja pe la racla Sfintei în aceste zile, iar alți mii de pelerini – peste 5.000 – așteaptă acum, în frig și ploaie, să ajungă aproape de ea. Nimeni nu se plânge, nimeni nu se grăbește. Fiecare pas e o rugăciune, fiecare lacrimă e o jertfă.

Ei vin pentru că o simt vie. Pentru că în fața raclei Sfintei Parascheva nu e doar o raclă frumos împodobită, ci o inimă care bate – pentru Moldova, pentru România, pentru toți cei care cred că mila și lumina pot învinge frica și durerea.

Pe 14 octombrie, când clopotele vor răsuna peste oraș, iar mulțimea va îngenunchea la Liturghia oficiată în aer liber, Iașul va deveni din nou centrul credinței ortodoxe din sud-estul Europei.

Se vor ridica sute de mii de rugăciuni, se vor rosti nume, se vor aprinde lumânări pentru vii și morți, și o tainică bucurie va coborî peste oraș.
În ciuda ploii și frigului, oamenii vor zâmbi – pentru că în inima Moldovei, iubirea Sfintei Parascheva încă arde, ca o flacără ce nu se stinge niciodată.

Maura ANGHEL