Zeci de mii de ieșeni stau pe „lista neagră” a cutremurelor

* peste 27.000 de ieșeni locuiesc în blocuri încadrate oficial în primele trei clase de risc seismic, potrivit situațiilor întocmite de ISU Iași și scenariilor folosite în documentele urbanistice * în municipiu există deja 63 de imobile de locuințe colective încadrate în clasa de risc seismic I, categoria în care experții vorbesc despre „risc ridicat de prăbușire” la un seism puternic * peste 250 de clădiri etajate construite înainte de 1978 sunt considerate vulnerabile, iar multe nu au expertize tehnice actualizate sau lucrări de consolidare * în timp ce orașul se umple de turnuri noi de sticlă, blocuri întregi trăiesc pe datorie față de următorul cutremur

Dincolo de fațadele renovate din centru și șantierele care mușcă din fiecare colț de oraș, Iașul ascunde un număr rece: 63 de blocuri de locuințe sunt încadrate oficial în clasa de risc seismic I, potrivit listei publicate de ISU Iași. Clasa Rs I nu e o etichetă decorativă. Normativele de proiectare o definesc drept categorie cu „risc ridicat de prăbușire la cutremurul de proiectare”, adică la un seism major, comparabil cu scenariul după care se verifică siguranța clădirilor – un cutremur puternic de tip Vrancea. Pe înțelesul locatarilor, nu vorbim doar despre tencuială căzută și fisuri în pereți, ci despre o probabilitate semnificativă ca structura să cedeze grav la un cutremur mare.

În spatele celor 63 de adrese stau peste 9.500 de persoane – mai exact 9.543, conform situației ISU. Pentru acești oameni, riscul nu este teoretic, ci parte din viața de zi cu zi: dorm, gătesc, își cresc copiii în clădiri pe care statul însuși le-a așezat în categoria „risc ridicat de prăbușire”. Pe lângă blocurile din Rs I, orașul mai numără 69 de imobile în clasa de risc seismic II (9.849 de persoane) și 67 în clasa III (8.022 de persoane) – zeci de clădiri cu probleme structurale serioase, chiar dacă nu se află toate în zona de prăbușire iminentă.

Un scenariu de cutremur arată același ordin de mărime: aproximativ 27.000 de ieșeni – 27.414, potrivit listei ISU – locuiesc în blocuri încadrate în clasele de risc seismic I, II și III. Cartierele vechi din Podu Roș, Cantemir, Tudor, Tătărași sau Copou apar printre zonele cele mai expuse. Mai grav este că aceste cifre sunt, cel mai probabil, subestimate. Lista ISU se referă doar la clădirile deja expertizate și încadrate în clase de risc. Alte documente oficiale arată că, încă de acum mai bine de un deceniu, municipalitatea identificase 258 de clădiri etajate de locuințe colective construite înainte de 1978, considerate vulnerabile, multe dintre ele fără expertize recente sau lucrări de consolidare. Pentru o parte dintre aceste imobile, ultima expertiză serioasă datează chiar din anii ’90. Absența lor din tabelele actualizate nu echivalează cu siguranța, ci doar cu lipsa unei evaluări tehnice recente. Pe hârtie, Iașul pare un elev conștiincios: are liste, tabele, scenarii, hărți de hazard. În realitate, ritmul de consolidare este simbolic. Blocurile în care trăiesc zeci de mii de oameni rămân, în marea lor majoritate, pe lista de așteptare. Asociațiile de proprietari nu au resurse pentru lucrări care depășesc cu mult posibilitățile financiare ale locatarilor. Statul oferă programe greoaie, cu birocrație stufoasă și termene care se întind pe ani. Relocarea temporară a oamenilor, o condiție esențială pentru consolidări serioase, nu are încă o soluție coerentă.

Dan DIMA