Când sărbătoreau Anul Nou popoarele precreștine

Data de 1 ianuarie constituie pentru o mare parte dintre pământeni, ca şi pentru organismele internaţionale, începutul unui nou an. Au existat şi încă mai există însă popoare, majoritatea împărtăşind culturi şi credinţe mai vechi decât cele creştine, care serbează începutul noului an în alte zile. Egiptul antic

În vechiul Egipt, Anul Nou era sărbătorit în momentul în care Nilul ieşea din matcă, fapt care se petrecea pe la sfârşitul lunii septembrie. Revărsarea apelor era foarte importantă, deoarece în lipsa ei recoltele nu ar mai fi existat. Cu câteva zile înainte de Anul Nou, statuile zeului Amon, cu soţia şi fiul său, erau duse pe Nil, într-o ambarcaţiune. Timp de o lună, egiptenii antici cântau, dansau şi sărbătoreau, după care statuile erau duse înapoi în templu. Roma antică 

Foarte multă vreme, romanii au sărbătorit Anul Nou în prima zi a lunii martie. Apoi, în anul 46 î.e.n., împăratul Iulius Cezar a stabilit un nou calendar. Este cel pe care îl folosim şi astăzi, iar data începerii unui nou an a fost fixată la 1 ianuarie. Această lună a fost botezată după zeul roman Ianus, cel cu două feţe. El privea înainte spre noul an şi înapoi, spre cel vechi. Sărbătoarea Anului Nou era numită la romani Calende. Oamenii îşi decorau casele şi îşi făceau unii altora daruri. Sclavii şi stăpânii mâncau şi beau împreună. Timp de cîteva zile, oricine putea face absolut orice.

Celţi

La celţi, poporul care a locuit pe teritoriul actualei ţări Franţa şi în unele regiuni din Marea Britanie înainte de invazia romană, Anul Nou se intitula Samhain şi era sărbătorit la sfârşitul lunii octombrie. Samhain însemna „sfârşitul verii”. În această zi, celţii îşi luau măsuri severe împotriva fantomelor, considerând că spiritele celor morţi se întorc în noaptea de Anul Nou pentru a-i speria pe cei în viaţă.

India

Încă de la început trebuie menţionat că hinduşii nu sărbătoresc Anul Nou în acelaşi timp sau în acelaşi fel. În Bengalul de Vest, nordul Indiei, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roşu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa Anului Nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, pentru a fi conduşi de mână la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În provincia Gujarat, vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfârşitul lunii octombrie, în acelaşi timp cu festivalul Diwali, când pe acoperişuri se pun mici opaiţe cu ulei. De Anul Nou, hinduşii o celebrează în mod special pe zeiţa bogăţiei şi belşugului, Lakshmi.

Israel

În ebraică, Anul Nou se numeşte Rosh Hashanah. Este o perioadă sacră, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special din corn. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe şi produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.

Persia

În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran (vechea Persie), Anul Nou se sărbătoreşte la 21 martie. La fel se întîmplă şi în Irak (fosta Babilonie). Cu cîteva săptămâni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale. Până la sosirea Anului Nou, grâul creşte şi aminteşte de primăvară şi de viaţa nouă care începe.

Vietnam

În Vietnam, Anul Nou este numit Tet Nguyen Dan sau, mai simplu, Tet. El începe la 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau de rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătoreşte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu. De asemenea, se spune că prima persoană care le intră în casă de Anul Nou le poate aduce noroc sau ghinion.

Japonia

În Japonia, Anul Nou este celebrat la 1 ianuarie, dar japonezii şi-au păstrat şi credinţele shinto. Pentru a îndepărta spiritele rele, ei agaţă un arc în faţa casei, ceea ce le va aduce noroc şi fericire. În momentul în care vine Anul Nou, japonezii încep să râdă, pentru că acest lucru le va duce noroc.

China

Anul Nou chinezesc este celebrat la un moment dat, între 17 ianuarie şi 19 februarie, cînd este Lună Nouă, Yuan Tan. El este celebrat de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sunt peste tot în acea perioadă, aşa că aprind artificii pentru a le îndepărta. Uneori, ei îşi sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie, pentru a nu le lăsa să pătrundă în casă.

Europa

Anul Nou este adesea un timp al superstiţiilor şi prezicerilor. În unele părţi din Elveţia şi Austria, oamenii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că Papa Silvestru a capturat un teribil monstru de mare, care va scăpa şi va distruge lumea în anul 1000. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, toţi au fost fericiţi, dar în amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă astăzi în tot felul de costume fantastice.

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la Sfântul cel Bun.