Groaznicul cutremur de sambata noaptea! 10 noiembrie 1940

Sâmbătă, 10 noiembrie 1940, la ora 3:39 și 35 de secunde s-a declanșat primul cutremur catastrofal al secolului XX în România. Seismul care s-a produs în zona Vrancea, la o adâncime de 140-150 km, a avut magnitudinea de 7,6 pe scara Richter, fiind înregistrat de Observatorul Astronomic din București, dar și de aproape toate seismografele de pe glob.

Interesant este că acest cutremur a fost precedat de alte seisme mai mici, care s-au produs în zilele de 21 și 22 octombrie, respectiv 8 și 9 noiembrie, cu magnitudini cuprinse între 4 și 5,5 grade pe scara Richter.

Iată ce afirma, în ziarul „Universul” din 15 noiembrie 1940, profesorul Ioan G. Popescu: „Au fost cutremure violente și în trecut, ca acela din 1802 și 1838, dar niciunul nu a avut puterea acestuia de acum, niciunul nu a prăpădit atâtea orașe și sate și niciunul nu a pricinuit atâtea victime omenești”.

A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde. Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi în sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniți, majoritatea în Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului. Numai în Bucureşti, au fost 600 de oameni evacuați.

Cutremurul a avut mai multe replici, cea mai puternică înregistrându-se în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8 şi 34 de minute, având magnitudinea 5,5 grade pe scara Richter. Replica a avut intensitatea maximă VI, adâncimea focală de 150 km, fiind resimțită şi la Bucureşti. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940.

Panică mare în Capitală

La București, mișcările violente produse de seism au sculat oamenii din somn, întrucât clădirile au început să se clatine „ca niște jucării în bătaia vântului”, acompaniate de „zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului”. Prin case, mobila a început să se miște scârțâind din încheieturi, vitrinele de sticlă și vesela s-au răsturnat, iar ceasurile și pendulele s-au oprit din mers. Oamenii au intrat în panică, unii încercând să aprindă lumina, dar „din spirit de prevedere, ca să preîntâmpine scurtele circuite ce-ar fi dat naștere la incendii, uzina a întrerupt brusc curentul; alții, mai prevăzători, s-au pus sub tocurile ușilor, iar cei mai înfricoșați au ieșit direct în stradă. Au fost și cazuri, cum este cel al unui soldat de pe Calea Plevnei, care năucit de groază, a sărit pe fereastră crezând că are ușa în față și a ajuns cu piciorul fracturat la spital. Panica din interiorul locuințelor a fost sporită de zgomotul de afară unde geamurile se prefăceau în țăndări, bucăți din zidărie se desprindeau de pe la streșini, coșurile caselor se prăbușeau în stradă și pe trotoare cu zgomot asurzitor”.

Îmbrăcați sumar, locuitorii din centrul Capitalei au fugit din blocuri, adăpostindu-se pe străzi și în piețele publice. „În Cișmigiu, în piața Teatrului Național, piața Cercului Militar, la Șosea, lumea îngrozită a stat până târziu, după încetarea cutremurului”, relata în numărul de a doua zi ziarul „Universul”.

În dimineața zilei de 10 noiembrie 1940, Bucureștiul avea un aspect jalnic. „Blocurile de beton – nota același ziar – s-au îndoit din poziția verticală, pierzându-și balcoanele și coșurile, prăbușite în stradă. Zidurile sunt crăpate. Case vechi s-au surpat parțial. La unele biserici a căzut tencuială și s-au frânt crucile de pe turle. Aproape nu e stradă pe care să nu fie moloz, cărămizi și bucăți desprinse de la clădiri”.

Regele Mihai asistă la operațiunile de salvare din București

Tot ziarul „Universul” informa despre numeroasele pagube pe care cutremurul le-a produs București: „În blocul «Generala» din Calea Victoriei, 70, pereții interiori s-au crăpat; vitrinele magazinelor; farmacia «La Cerb», bomboneria «Suchard», etc., s-au făcut țăndări. În farmacie, zeci de borcane cu medicamente de preț au fost răspândite pe pardoseală. Pe tot parcursul Căii Victoriei, din loc în loc, s-au produs dărâmări. La Casa de depuneri, Palatul Justiției, etc. s-au desprins mase de mii de kilograme şi s-au prăvălit pe asfalt. De asemeni, pe parcursul Căii Victoriei, în diferite puncte. În str. Romană, ornamentațiile şi coșurile blocului de la nr. 49, care fuseseră crăpate cu ocazia ultimului cutremur, s-au prăvălit peste o căsuță învecinată, la nr. 51, distrugând două camere. Din fericire, victime n-au fost, întrucât locatarii ieșiseră în stradă în momentul când se producea prăbușirea. În tot cuprinsul orașului, acoperișurile la mai multe case au fost smulse, zidurile mai slabe aruncate la pământ şi, din loc în loc, stau maldăre de cărămizi din construcțiile care au fost mai slabe sau din ornamentațiile care n-au fost temeinic îmbinate în ansamblul clădirii. Alte case au doar crăpături ușoare, câteva geamuri sparte sau tencuiala desprinsă de zid. Însă numeroase case au suferit avarii grave și, sub dărâmături, au fost prinși numeroși locuitori. Astfel, în str. General Radovici, 8, casa s-a prăbuşit complet, o doamnă fiind omorâtă sub dărâmături. În str. Romană, 218, s-a prăbuşit acoperișul imobilului, rănind două persoane. Pe bulevardul Schitu Măgureanu, colț cu str[ada] Ştirbey Vodă, coșul cel mare al imobilului s-a prăbuşit peste un automobil, sfărâmându-l complet. Turla din față a bisericii Popa Tatu s-a dărâmat. Acoperișul Palatului Funcționarilor C.F.R. de la podul Grant s-a prăbuşit”.

Dar știrea cea mai groaznică a fost prăbușirea blocului „Carlton”, unde aveau să-și găsească sfârșitul majoritatea victimelor din Capitală. Vestea s-a răspândit cu iuțeală în tot orașul, iar oameni îngroziți au alergat spre locul unde se aflase cândva cel mai impozant imobil al Capitalei, pentru a afla amănunte despre locatarii care au fost prinși de vii sub dărâmături.

Ziarul „Universul” considera că dacă cutremurul ar fi avut loc ziua numărul victimelor ar fi fost mult mai mare: „Prăbușirea coșurilor și a zidăriilor în timpul circulației pietonilor pe stradă, ar fi provocat desigur atâtea victime”.

Acest text este un fragment din articolul „Cele mai mari cutremure de pământ care au afectat spațiul românesc în secolele XV-XIX”, publicat în numărul 42 al revistei „Historia Special“ historia.ro