Obiceiuri de Anul Nou în lume

• În unele sate din Bulgaria, colindătoarele pleacă din fiecare casă încărcate de daruri. Cei pe care fetele îi ating cu băţul „fermecat” sunt feriţi, zice legenda, de boli şi alte nenorociri.

• În India, Anul Nou este întîmpinat astfel: dimineaţa se aprinde un rug pregătit din timp de către copii, pe jarul căruia femeile pun oale cu lapte şi orez. În clipa în care laptele începe să fiarbă, întreaga familie, aşezată în jurul focului, salută primul clocot cu strigătul voios „Pongot”, adică „laptele fierbe”, semn ca soarele a binecuvântat casa şi deci, anul care vine va fi îmbelşugat. În zilele următoare, salutul tradiţional este „A fiert laptele?”.

• În Franţa, Germania, în unele ţări nordice ale Europei şi chiar la noi, există obiceiul ca în noaptea de Anul Nou să se desfacă 12 foi de ceapă, pentru fiecare dintre cele 12 luni ale anului. Se pune sare în fiecare foaie de ceapă şi se aşează într‑un loc uscat. A doua zi, după cum sarea din ele va fi zbicită sau umedă, luna reprezentată de foaia de ceapă va fi secetoasă sau ploioasă.

• În Japonia, de Anul Nou, exterioarele locuinţelor sunt împodobite cu ramuri de pin, a căror verdeaţă simbolizează sănătate; cu ramuri de prun şi bambus, simbolizând gingăşie şi seninătate; cu ramuri de lămâi, care simbolizează perpetuarea familiei. Sunt folosite, de asemenea ghirlande de paie de orez, care amintesc viaţa simplă a strămoşilor.

• În China, în primele zile de Anul Nou, oraşele sunt pline de care alegorice, cu personaje din folclorul naţional. Copiii care le însoţesc sunt îmbrăcaţi în mătase galbenă sau roşie, simbol al bucuriei. Locuitorii poartă lampioane din hârtie colorată de toate formele şi mărimile.

• Conform legendelor scandinave, Anul Nou cade după noaptea polară, atunci când flăcăul trimis să caute raza soarelui le aduce tuturor vestea cea bună, cum că întunericul ce domnea peste pământ se va risipi. Noaptea cea mai lungă, dar care aducea după ea lumină, a fost numită „noaptea supremă”, însemnând şi începutul anului. Masa de Anul Nou începe numai după ce mesenii făgăduiesc să înfăptuiască ceva deosebit în anul care vine. Prăjitura de Anul Nou, numită „Julkake” este atârnată de grindă la sfârşitul petrecerii, unde va rămâne pînă în ziua în care plugurile vor ieşi la arat.

• Cu Sorcova se merge în prima zi de Anul Nou, atât la noi, cât şi la bulgari, sârbi şi alte popoare. În Franţa şi Germania, obiceiul sorcovitului se practică şi primăvara, sorcovele fiind împodobite cu jucărioare. Pentru a „scăpa” de sorcovit, fetele şi femeile oferă mici daruri.