Umbrele tăcerii. Violența verbală și psihologică marchează viețile copiilor și femeilor

  * violența verbală și psihologică este o formă subtilă, dar devastatoare, de abuz * de multe ori invizibilă, aceasta se strecoară în viețile victimelor sub forma insultei, criticii constante sau manipulării emoționale * copiii și femeile sunt adesea cele mai vulnerabile, captivi în relații care ar trebui să le ofere siguranță și iubire, dar care devin surse de frică și nesiguranță

Dincolo de ușile ferecate ale multor case se află o realitate greu de perceput pentru cei care privesc doar la suprafață: o lume a cuvintelor care dor mai mult decât orice lovitură fizică. Violența verbală și psihologică este o forță invizibilă, dar devastatoare, capabilă să lase urme adânci pe termen lung, mai ales asupra celor mai vulnerabili – copiii și femeile.

 

Violența psihologică, o capcană fără ieșire

 

Pentru copii, abuzul verbal poate modela felul în care se văd pe ei înșiși și lumea din jur. Ana, o tânără de 16 ani, își amintește copilăria în casa bunicilor, unde strigătele și reproșurile erau rutina zilnică. „Mi-au spus mereu că nu voi reuși niciodată nimic. Și acum, de fiecare dată când greșesc ceva, aud acele cuvinte din nou”, spune Ana.

Specialiștii în sănătatea mintală avertizează că violența verbală poate duce la anxietate, depresie și probleme de atașament în relațiile ulterioare. Copiii expuși constant la critici pot dezvolta un dialog intern negativ, devenind propriii lor agresori psihologici.

Pentru femei, violența psihologică este adesea prima etapă într-un ciclu de abuz care poate escalada.

Este o realitate zilnică, care înseamnă mai mult decât vorbe grele. Este o formă de control subtil, dar total. Mirela, o femeie de 42 de ani, descrie cum și-a pierdut identitatea într-o relație toxică. „La început erau glume pe seama mea. Apoi, tot ce făceam era criticat. Într-un final, m-am trezit crezând că tot ce spune el despre mine este adevărat”, spune ea.

Acest tip de abuz erodează lent, dar sigur, stima de sine a victimelor. Femeile prinse în astfel de relații devin dependente emoțional de partenerii lor, crezând că nu merită mai mult sau că nu pot supraviețui de unele singure. De cele mai multe ori, ele aleg să tăcă din frică sau rușine.

„El nu ridica niciodată mâna, dar felul în care mă făcea să mă simt – mică, neînsemnată – era mai rău decât orice altceva. Ai nevoie de ani buni ca să-ți dai seama că nu ești tu de vină. Nu mai pot schimba ce s-a întâmplat, dar pot arăta copiilor mei că există viață dincolo de frică”, a spus Mirela.

Această formă de violență izolează victimele și le face să creadă că nu merită mai mult. Ele rămân în relații abuzive, convinse că nu pot supraviețui de unele singure sau că nimeni nu le va crede.

Cicatrici invizibile, dar adânci

Consecințele violenței verbale și psihologice sunt adesea subestimate, tocmai pentru că nu lasă urme fizice. Cu toate acestea, ele se infiltrează în fiecare aspect al vieții. Copiii care cresc în astfel de medii au dificultăți în a construi relații sănătoase, manifestă tendințe de izolare și se luptă cu stări de anxietate cronică. Femeile care au fost victimele abuzului psihologic au un risc crescut de a dezvolta tulburări mintale, cum ar fi depresia severă sau sindromul de stres posttraumatic.

Dar rănile nu se opresc aici. Victimele pot deveni prizonieri ai propriilor temeri, incapabile să ia decizii sau să creadă în propriile forțe. Aceste traume pot fi transmise și generațiilor următoare, perpetuând un cerc vicios al suferinței.

Impactul violenței verbale și psihologice nu dispare odată cu timpul. Victimele poartă cu ele cicatrici invizibile care le afectează sănătatea mintală, stima de sine și capacitatea de a avea încredere. Studiile arată că abuzul psihologic este strâns legat de riscul crescut de boli cronice, tulburări de somn și dificultăți în menținerea unor relații sănătoase. Ca să poată primi ajutor, priul pas al victimelor este conștientizarea. „Este important să recunoaștem semnele violenței verbale și psihologice și să oferim sprijin victimelor. Un cuvânt de încurajare poate însemna lumea pentru cineva care se simte pierdut. Nu subestimați puterea de a asculta”, spune Andrei Voicu. De asemenea, educația este esențială. Programele care învață copiii și adulții să identifice comportamentele abuzive și să ceară ajutor pot preveni traumele pe termen lung.

Violența verbală și psihologică nu trebuie să mai fie un subiect tabu. Povestind, ascultând și sprijinind, putem contribui la construirea unei lumi în care cuvintele să fie o sursă de încurajare, nu de distrugere.

Anul trecut, la Helpline-ul 0800.500.333, linie telefonică non-stop, gratuită, destinată victimelor violenței domestice, discriminării pe criteriul de sex și traficului de persoane, din cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), au fost primite un număr de 9.285 de apeluri. Din total, 2.273 au fost acte de violență verbală, 2.293 acte de violență psihologică și 1.714 acte de violență fizică. Datele din 2024 confirmă faptul că violența domestică, discriminarea pe criteriul de sex și traficul de persoane continuă să afecteze multe dintre femeile din România.

 

Maura ANGHEL

 

 

Violența verbală și psihologică nu trebuie să mai fie un secret ascuns în spatele ușilor închise. Conștientizarea, educația și solidaritatea pot aduce lumină acolo unde până acum au domnit umbrele. Fiecare voce care vorbește despre aceste probleme este un pas înspre o societate mai empatică, mai sigură și mai umană.