Cornel Nistorescu: Judecător CCR înmormîntat fără CCR

Duminică 5 ianuarie a murit Zoltan Balint Puskás. A fost înmormîntat marți, pe 7 ianuarie, la cimitirul Catolic din Sfîntu Gheorghe. La înhumarea fostului judecător CCR, n-a fost prezent nici un membru al Curții Constituționale a României, deși Zoltan Balint Puskás a fost membru al acestei Curți vreme de 9 ani, iar actualul președinte al CCR, Marian Enache, a fost ales pe locul rămas liber după încheierea mandatului lui Puskás. Nici presa română (cu exceptia Ziare.com care precizează că „știrile locale sunt preluate automat de Ziare.com din publicațiile locale partenere, Ziare.com nu are nici un rol, în selectarea știrilor”) nu a publicat această veste tristă. Aparatele au preluat vestea morții lui Puskás, jurnaliștii români, nu. Și nici CCR-ul nu a trimis un membru care să-l însoțească pe ultimul drum.

Cineva îmi scrie:

„Ștergerea conștiinței publice și a darului de fiintă prin ignorarea faptului morții. Azi, am fost la înmormântarea fostului coleg Zoltan Puskás. Au fost prezenți președintele Ungariei, cel al Curții Constitutionale din Ungaria și președintele Curții Supreme Ungare. Din partea Curții Constitutionale a României, nimeni. Si totuși domnul Puskás a avut un mandat de 9 ani la această Curte într-o perioada la fel de tulbure și nu a îngrădit drepturi, ci le-a conservat și aparat într-o luptă mai subtilă și mai amenințătoare ca cea de acum. Nu cinstim viața. Nu respectăm moartea și nu omagiem decât omisiunea de a părea măcar oameni.

Ce așteptări poți avea de la CCR?”

Zoltan Balint Puskás a fost o personalitate respectată la Sfîntu Gheorghe, a fost decorat cu Steaua României, a activat ca parlamentar UDMR și ca judecător CCR și a fost unul dintre cei care au înclinat într-o parte sau în alta voturi importante ale acestei Curți.

Cinism, dezorganizare sau decădere? Instituția publică supremă în materie de constituționalitate este din ce în ce mai mult un instrument, o armă de luptă a statului, o copită a puterii, o unealtă de salvare a unei situații irezolvabile pentru aparatul de stat al României. Curtea nu are sentimente. Are morgă, dar n-are respect și onoare. Este fără recurs. Interpretează legi. Uneori, le rescrie. Implicit fără regrete și fără remușcări. Este o ghilotină cu scop patriotic, folosită rar cu pretenția că salvează țara de la dezastre juridice. Curtea Constituțională a României este un conglomerat obținut din culori politice împachetate în pînză de culoare rubinie. Cel mai adesea, ea nu reușește să mascheze în întregime interesele comanditarilor.

Dacă nici pentru un confrate care a servit-o membrii ei de carton juridic n-au găsit un strop de regret, ce mai putem aștepta de la CCR? Mai crede cineva în deciziile ei după această a doua mare deturnare de drept din istoria sa recentă?

E ca și cum s-ar fi înmormîntat singur. Decizia din 6 decembrie 2024 a golit-o de orice credibilitate și onorabilitate. Mai lipsește o cruce!