Un expert de top în politică externă subliniază acum consecințele dureroase pentru Germania. „Noua poziție a politicii externe a SUA reprezintă un al doilea punct de cotitură”, a declarat Norbert Röttgen, vicepreședinte al grupului parlamentar CDU/CSU. „Pentru prima dată de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA nu mai sunt alături de europeni. Nu mai sunt alături de Ucraina , o țară împotriva căreia se poartă un război brutal de anihilare, încălcând dreptul internațional.”

Citește și: Trump presează Kievul. Garanțiile de securitate pentru Ucraina, doar după semnarea acordul de pace cu Rusia

Și nu numai atât: SUA atacă politica europeană! Documentul Casei Albe citează politici de imigrare eșuate, scăderea ratei natalității, declinul identității naționale și presupusa suprimare a libertății de exprimare și a opoziției politice. Röttgen consideră acest lucru drept o „ingerință” în afacerile interne, arată bild.de.

Ad 

Concret, la nivel ideologic, documentul transmite Europei un mesaj clar pro-suveran și pro-național. Acesta favorizează fără echivoc un model politic bazat pe suveranitatea statelor naționale și pe dreptul acestora de a-și defini propria cale de dezvoltare. Instituțiile supranaționale – cum ar fi  Uniunea Europeană  – sunt prezentate ca structuri care, în practică, limitează această suveranitate, impun o agendă ideologică specifică și suprimă disidența politică. Critica documentului abordează fenomene precum cenzura, restricțiile privind libertatea de exprimare și suprimarea opoziției politice. În contextul european, aceste acțiuni sunt adesea justificate prin sloganuri precum „apărarea statului de drept”, „combaterea extremismului” sau „combaterea dezinformării”, care, însă, în practică, pot duce la stigmatizarea anumitor opinii sau la marginalizarea sistemică a unor secțiuni ale spectrului politic.

Diplomația americană, se mai arată în document, ar trebui să continue să pledeze cu fermitate pentru democrația autentică, libertatea de exprimare și o celebrare cuprinzătoare a caracterului și istoriei națiunilor europene individuale. Prin urmare, poziția Uniunii Europene în sine ca proiect politic este în mod clar subminată în această strategie. Nu este vorba doar despre probleme tehnice, cum ar fi disputele privind tarifele sau reglementările detaliate, ci despre însăși viziunea asupra viitorului continentului.

Din perspectiva documentului, modelul optim este o Europă ca o colecție de state naționale puternice, suverane, care cooperează în cadrul NATO și în relații bilaterale cu Statele Unite, dar nu sunt organizate într-un singur „superstat european” centralizat. UE este redusă în rolul său la o platformă pentru cooperare economică și un forum pentru coordonare, dar nu este tratată ca o entitate politică și militară egală cu Statele Unite.

La nivel ideologic, documentul transmite Europei un mesaj clar pro-suveran și pro-național. Acesta favorizează fără echivoc un model politic bazat pe suveranitatea statelor naționale și pe dreptul acestora de a-și defini propria cale de dezvoltare. Instituțiile supranaționale – cum ar fi  Uniunea Europeană  – sunt prezentate ca structuri care, în practică, limitează această suveranitate, impun o agendă ideologică specifică și suprimă disidența politică.

Critica documentului abordează fenomene precum cenzura, restricțiile privind libertatea de exprimare și suprimarea opoziției politice. În contextul european, aceste acțiuni sunt adesea justificate prin sloganuri precum „apărarea statului de drept”, „combaterea extremismului” sau „combaterea dezinformării”, care, însă, în practică, pot duce la stigmatizarea anumitor opinii sau la marginalizarea sistemică a unor secțiuni ale spectrului politic.

Diplomația americană ar trebui să continue să pledeze cu fermitate pentru democrația autentică, libertatea de exprimare și o celebrare cuprinzătoare a caracterului și istoriei națiunilor europene individuale. Prin urmare, poziția Uniunii Europene în sine ca proiect politic este în mod clar subminată în această strategie. Nu este vorba doar despre probleme tehnice, cum ar fi disputele privind tarifele sau reglementările detaliate, ci despre însăși viziunea asupra viitorului continentului.

Din perspectiva documentului, modelul optim este o Europă ca o colecție de state naționale puternice, suverane, care cooperează în cadrul NATO și în relații bilaterale cu Statele Unite, dar nu sunt organizate într-un singur „superstat european” centralizat. UE este redusă în rolul său la o platformă pentru cooperare economică și un forum pentru coordonare, dar nu este tratată ca o entitate politică și militară egală cu Statele Unite.