PUTEREA REALĂ TREBUIE SĂ POATĂ FI DEMONSTRATĂ

„Într-o țară în care constituția în funcțiune nu poate fi înlocuită integral cu o constituție absolut nouă, este instalată DICTATURA.”

Aceasta este ideea de la care pornesc.

Nu este nevoie să fii jurist pentru a înțelege despre ce vorbim.

Este nevoie doar să înțelegi ce înseamnă puterea poporului.

Poporul are putere dacă poate avea o Constituție absolut nouă oricând dorește.

Iar dacă poate avea o Constituție absolut nouă, trebuie să poată și să participe la scrierea ei.

Poporul are putere dacă poate scrie Constituția.

Numai așa poate ajunge în fața poporului varianta pe care poporul o dorește și numai așa o poate vota.

Altfel, poporului i se oferă doar variante scrise de alții, iar el poate alege numai dintre ceea ce alții au decis să-i ofere.

Puterea reală trebuie să poată fi demonstrată.

NU ESTE SUFICIENT SĂ VOTEZI CE ȚI SE OFERĂ

Să presupunem că cineva îți pune în față o Constituție și îți spune:

„Asta este Constituția. Vrei să o accepți?”

Tu poți spune DA.

Poți spune NU.

Dar dacă nu ai avut posibilitatea să participi la scrierea ei, atunci nu tu ai stabilit ce Constituție ți-a fost pusă în față.

Ai ales dintre ceea ce ți s-a oferit.

Asta este esența problemei.

Dacă poporul poate doar să accepte sau să respingă ceea ce au scris alții, dar nu poate să scrie și să ofere propria variantă, atunci puterea lui este limitată exact în locul în care ar trebui să fie cea mai importantă.

Poporul trebuie să poată scrie Constituția.

 

Numai așa poate ajunge la popor varianta dorită de popor.

Numai așa poate poporul să o voteze.

Altfel, poporul alege dintre ceea ce alții îi oferă să aleagă și să voteze.

DE AICI ÎNCEPE PROBLEMA CONSTITUȚIEI ABSOLUT NOI

Există o diferență uriașă între a modifica o Constituție existentă și a crea o Constituție absolut nouă.

Eu nu vorbesc despre modificarea câtorva articole.

Nu vorbesc despre o simplă revizuire.

Vorbesc despre posibilitatea ca poporul să spună:

„Vreau o Constituție absolut nouă.”

Iar apoi să poată participa la scrierea ei.

De aceea am cerut Curții Constituționale să clarifice dacă există o procedură legală și democratică prin care Constituția în funcțiune poate fi înlocuită integral cu o Constituție absolut nouă.

Am cerut să fie clarificat dacă cetățenii pot porni un asemenea proces.

Am cerut să fie clarificat dacă poate fi convocată o Adunare Constituantă.

Am cerut să fie prezentate toate etapele prin care poporul poate ajunge la o Constituție absolut nouă și poate decide asupra ei.

DACĂ RĂSPUNSUL CCR ESTE „NU”

Aici trebuie tăiat în carne vie.

Dacă CCR spune că poporul nu poate înlocui integral Constituția în funcțiune cu o Constituție absolut nouă prin nicio procedură legală și democratică, vreau ca acest lucru să fie scris NEGRU PE ALB.

Nu vreau formulări care lasă loc de interpretări.

Nu vreau explicații care ascund problema.

Vreau să fie spus clar:

NU EXISTĂ NICIO CALE LEGALĂ PENTRU ÎNLOCUIREA INTEGRALĂ A CONSTITUȚIEI CU O CONSTITUȚIE ABSOLUT NOUĂ.

Și vreau ca CCR să scrie negru pe alb și ceea ce rezultă din această situație:

În afara cadrului legal, singura cale ilegală de a ajunge la o Constituție absolut nouă este revoluția sau lovitura de stat.

Nu recomand revoluția.

Nu recomand lovitura de stat.

Nu chem pe nimeni la asemenea acțiuni.

Cer CCR să spună clar care este situația.

Pentru că dacă nu există nicio cale legală, trebuie să fie spus acest lucru fără ocolișuri.

ȘI ATUNCI CE CONSTITUȚIE A FOST OFERITĂ POPORULUI?

Aici se află una dintre cele mai importante probleme.

Dacă poporul nu poate crea o Constituție absolut nouă printr-o procedură legală, atunci trebuie să ne uităm foarte atent la ceea ce înseamnă, de fapt, Constituția pe care poporul a primit-o pentru a o vota.

Pentru că există o diferență enormă între:

„Poporul a scris Constituția și apoi a votat-o.”

și:

„Alții au scris Constituția, iar poporului i s-a cerut să o voteze.”

În primul caz, poporul are puterea de a-și scrie regula fundamentală.

În al doilea caz, poporului i se oferă o variantă făcută de alții.

Iar dacă aceasta este singura posibilitate, atunci trebuie să fim foarte atenți când spunem că poporul are puterea.

POPORUL TREBUIE SĂ POATĂ SCRIE

Dacă un cetățean consideră că un anumit lucru trebuie să apară în Constituție, el trebuie să poată scrie exact ceea ce propune.

Nu o idee generală.

Nu o sugestie care poate fi prelucrată de altcineva.

Textul exact al articolului.

Acest text trebuie publicat într-un ziar tipărit.

Nu doar pe internet.

Nu într-un loc în care, după publicare, poate fi modificat.

Nu într-un sistem în care mai multe idei pot fi amestecate și reformulate până când nu mai știm care a fost propunerea originală.

Textul tipărit trebuie să fie textul propus de cetățean.

Apoi acel text trebuie să ajungă la vot.

Separat.

Exact așa cum a fost propus.

Nu ai altfel cum să scrii legile după care vrea să trăiască poporul.

Repet:

Nu ai altfel cum să scrii legile după care vrea să trăiască poporul.

Dacă poporul nu poate scrie ceea ce dorește, atunci altcineva scrie în locul lui.

Iar dacă altcineva scrie în locul lui, poporului îi rămâne doar să aleagă dintre variantele care i-au fost oferite.

NU DOAR VOTUL ÎNSEAMNĂ PUTERE

Aici trebuie să fim foarte atenți.

Faptul că poporul votează nu demonstrează singur că poporul are putere asupra tuturor lucrurilor.

Trebuie să vedem ce poate vota.

Dacă poporul poate vota doar ceea ce au scris alții, puterea lui este una.

Dacă poporul poate participa la scriere și poate supune propriile texte votului, puterea lui este alta.

Puterea reală trebuie să poată fi demonstrată.

Dacă poporul poate scrie, are putere.

Dacă poate propune, are putere.

Dacă propunerea lui poate ajunge direct la vot, are putere.

Dacă poate decide asupra unei Constituții absolut noi, are putere.

Dacă nu poate face nimic din toate acestea, atunci trebuie spus simplu:

poporul nu are această putere.

CONSTITUȚIA NU TREBUIE VOTATĂ CA UN SINGUR PACHET

Chiar dacă se ajunge la o Constituție absolut nouă, nu trebuie ca poporului să i se pună în față un document uriaș și să i se ceară:

„DA sau NU.”

O Constituție poate stabili regulile după care oamenii vor trăi timp de zeci de ani.

De aceea, ea trebuie construită și votată cu cea mai mare seriozitate.

Propun ca ea să fie împărțită pe capitole.

Un capitol.

Dezbatere.

Vot.

Apoi următorul capitol.

Iar articolele venite direct de la cetățeni trebuie votate separat, unul câte unul.

Astfel, poporul știe ce votează.

Nu votează orbește un pachet de sute de articole.

Nu este obligat să accepte o prevedere doar pentru că în același document se află alte prevederi cu care este de acord.

POPORUL TREBUIE SĂ ȘTIE CE A VOTAT

Trebuie să poată fi văzut:

ce a propus cetățeanul;

care este textul exact;

unde a fost publicat;

ce s-a votat;

care a fost rezultatul.

Altfel, după vot, putem spune doar:

„Poporul a votat.”

Dar nu putem demonstra cu aceeași claritate:

„Aceasta este regula pe care poporul a scris-o și a aprobat-o.”

Iar tocmai asta trebuie să putem demonstra într-o democrație.

Puterea reală trebuie să poată fi demonstrată.

ȘI DEFINIȚIA REVINE

De aceea revin la afirmația de la început:

„Într-o țară în care constituția în funcțiune nu poate fi înlocuită integral cu o constituție absolut nouă, este instalată DICTATURA.”

Dacă poporul poate scrie Constituția, are putere.

Dacă poporul poate propune articole, are putere.

Dacă articolele sale pot ajunge direct la vot, are putere.

Dacă poporul poate decide asupra unei Constituții absolut noi, are putere.

Dar dacă toate acestea îi sunt imposibile:

poporul nu are această putere.

Iar dacă poporul nu are puterea, nu mai putem pretinde pur și simplu că acea situație este democrație.

RĂSPUNSUL CCR TREBUIE SĂ FIE NEGRU PE ALB

De aceea, dacă răspunsul CCR este NU, vreau să fie scris negru pe alb:

nu există nicio cale legală pentru înlocuirea integrală a Constituției în funcțiune cu o Constituție absolut nouă.

Și vreau să fie scris negru pe alb:

în afara cadrului legal, singura cale ilegală de a ajunge la o Constituție absolut nouă este revoluția sau lovitura de stat.

Nu recomand aceste căi.

Nu le promovez.

Cer doar ca realitatea acestei situații să fie spusă clar.

Iar dacă poporul nu poate scrie Constituția pe care o dorește, atunci nu ajunge în fața lui varianta pe care poporul a vrut-o.

Ajunge în fața lui varianta pe care alții au scris-o și au decis să i-o ofere.

Iar atunci întrebarea despre puterea poporului nu mai poate fi evitată.

Poporul are putere dacă poate scrie constituția.

Poporul are putere dacă poate propune.

Poporul are putere dacă propunerea lui ajunge direct la vot.

Poporul are putere dacă poate decide asupra unei constituții absolut noi.

Poporul are putere dacă poate avea o constituție complet nouă oricând dorește.

Dacă nu poate:

poporul nu are această putere.

Și dacă poporul nu are această putere, trebuie să avem curajul să spunem lucrurilor pe nume.

Într-o țară în care constituția în funcțiune nu poate fi înlocuită integral cu o constituție absolut nouă, este instalată DICTATURA.

 

ÎNCHEIERE

Putem sau nu putem avea o Constituție absolut nouă în România?

Dacă răspunsul este NU, atunci trebuie spus direct ce înseamnă acest lucru:

„Într-o țară în care constituția în funcțiune nu poate fi înlocuită integral cu o constituție absolut nouă, este instalată DICTATURA.”

Și atunci trebuie spus la fel de direct:

MILITARII ROMÂNI APĂRĂ DICTATURA!-conform constituției României.

Acest articol urmează să fie trimis Curții Constituționale a României. După transmitere, voi obține numărul de înregistrare și îl voi publica împreună cu articolul și, ulterior, cu răspunsul CCR, dacă CCR va răspunde.

Primul meu articol cu această temă a fost deja trimis CCR și a primit numărul de înregistrare:

9654/7/10/2025.

Rog Curtea Constituțională să îmi răspundă public, pe site-ul oficial al curții.

Să răspundă poporului român!

Solicit ca răspunsul să îmi fie trimis și în mod privat,pe adresa de email editurasubconstientulcharlie@gmail.com

Eu îl voi publica, de asemenea, în ziarul Ziarul Evenimentul,atât online cât și în varianta tipărită.

Iar pentru că primul articol nu a primit niciun răspuns,desi am sunat de doua ori la Curtea Constituțională,am primit număr de înregistrare și mi s-a specificat telefonic că mi se va răspunde,redacția Ziarului Evenimentul va trimite câte două exemplare tipărite pentru fiecare judecător al CCR la sediul Curții Constituționale a României.

9 judecători × 2 exemplare = 18 exemplare.

Un exemplar pentru a putea fi citit articolul și un exemplar pentru a se șterge la fund cu el fiecare judecător în parte, căci bănuiesc că asta au făcut cu primul articol adresat de mine lor, cât și cu răspunsul la acesta pe care trebuiau să-l dea.

De asemenea redacția Ziarului Evenimentul va trimite cate un exemplar tipărit către următoarele instituții: Armata Română, Politia Română, Jandarmeria Română,Serviciul Român de Informații,Serviciul de Informații Externe,SPP cu următorul text pe o coala alba de hârtie în interiorul coletului:Mai doriți să vă trimitem un exemplar, afară de acesta din pachet?

Doua exemplare la Senatul României.

Doua exemplare la Cameră deputaților.

Doua exemplare la Guvernul României.

Doua exemplare la Administrația Prezidențială.

Text verificat parțial,generat cu Chatgpt după  idei de Cardei Ciprian Constantin:

„Într-o țară în care constituția în funcțiune nu poate fi înlocuită integral cu o constituție absolut nouă, este instalată DICTATURA.”

“Poporul are putere dacă poate scrie Constituția.”

“Și vreau să fie scris negru pe alb:

în afara cadrului legal, singura cale ilegală de a ajunge la o Constituție absolut nouă este revoluția sau lovitura de stat.

Nu recomand aceste căi.

Nu le promovez.

Cer doar ca realitatea acestei situații să fie spusă clar.”

“Singura cale și cea mai sigură,prin care cetățenii pot participa la scrierea constituției este articolul publicat în ziarul tipărit,nu într-un sistem în care mai multe idei pot fi selectate,amestecate și reformulate modificand propunerea originală.De asemenea legea trebuie să oblige statul să ofere spre votare cetățenilor elementele propuse astfel de cetateni.Nu ai altfel cum să scrii legile după care vrea să trăiască poporul.”

 

Adăugiri Chatgpt

Textul care stabilește direcția și textul care stabilește modalitatea

Consider că trebuie făcută o distincție fundamentală între două tipuri de texte constituționale:

textul care stabilește direcția și textul care stabilește modalitatea.

Acestea nu trebuie tratate în același fel.

1. TEXTUL CARE STABILEȘTE DIRECȚIA

Direcția răspunde la întrebarea:

„Unde vrem să ajungem?”

Acest text trebuie să fie deasupra tuturor.

El poate constitui fundamentul întregii construcții a statului.

Dacă direcția este considerată fundamentală pentru societate, atunci textul care o formulează poate fi declarat neschimbabil.

În proiectul meu, direcția este exprimată prin principiile fundamentale ale Republicii Diarhice România.

Direcția este scopul.

Direcția este destinația.

Direcția spune unde trebuie să ajungă statul.

De aceea, este logic ca un asemenea text să aibă o protecție constituțională maximă.

2. TEXTUL CARE STABILEȘTE MODALITATEA

Modalitatea răspunde la o cu totul altă întrebare:

„Cum ajungem acolo?”

Aici vorbim despre instituții, proceduri, mecanisme, distribuirea atribuțiilor și modul concret în care puterea este exercitată.

Acest text nu stabilește destinația.

El stabilește drumul către destinație.

Iar drumul poate deveni greșit.

Condițiile societății se pot schimba.

Instituțiile se pot dovedi ineficiente.

O anumită procedură poate produce efecte nedorite.

O modalitate de exercitare a puterii poate deveni incompatibilă cu realitatea.

De aceea, în concepția mea, textul care stabilește modalitatea trebuie să poată fi schimbat.

El trebuie să fie adaptabil.

Altfel, se poate ajunge la situația absurdă în care societatea este obligată să păstreze același mecanism chiar atunci când acel mecanism nu mai funcționează.

AICI CONSIDER CĂ EXISTĂ PROBLEMA CONSTITUȚIEI ACTUALE

Critica mea nu este îndreptată împotriva ideii de a avea un text constituțional superior.

Dimpotrivă.

Consider necesar ca direcția fundamentală a statului să aibă cea mai puternică protecție.

Problema pe care o ridic este alta:

ce se întâmplă atunci când textul care stabilește modalitatea de exercitare a puterii beneficiază de o protecție atât de puternică încât nu mai poate fi schimbat în funcție de necesitățile societății?

În opinia mea, aici apare eroarea de concepție.

Direcția poate fi neschimbabilă.

Modalitatea trebuie să poată fi schimbată.

Dacă faci modalitatea neschimbabilă, transformi drumul în destinație.

Iar aceasta este o confuzie fundamentală.

DIRECȚIA NU TREBUIE CONFUNDATĂ CU MODUL

Să presupunem că statul stabilește:

„Trebuie să ajungem la X.”

Acesta este scopul.

Dar apoi stabilește:

„Trebuie să ajungem la X numai pe această singură cale.”

Și, mai mult, declară acea cale imposibil de schimbat.

Atunci nu mai protejezi doar direcția.

Protejezi și modalitatea.

Iar dacă modalitatea se dovedește greșită, societatea este obligată să păstreze greșeala.

Aceasta este problema pe care o supun analizei Curții Constituționale.

TEXTUL ȘI OMUL

Trebuie făcută aceeași distincție între text și om.

Textul este creat pentru a organiza societatea.

Omul trăiește în societatea organizată prin acel text.

Prin urmare, nu trebuie confundată autoritatea textului care stabilește direcția cu autoritatea textului care stabilește modalitatea.

Textul direcției trebuie să fie deasupra tuturor.

Dar textul modalității trebuie să rămână sub controlul societății, deoarece modalitatea poate necesita schimbare.

În această concepție:

DIRECȚIA = stabilitate.

MODALITATEA = adaptabilitate.

PROPUNEREA MEA: REPUBLICA DIARHICĂ ROMÂNIA

Pornind de la această distincție, eu propun Republica Diarhică România.

Nu propun doar schimbarea oamenilor care ocupă funcții.

Nu propun doar schimbarea unui partid.

Propun o schimbare a construcției constituționale.

În această nouă construcție, textul care stabilește direcția fundamentală trebuie să aibă autoritate supremă și să poată fi protejat împotriva modificării.

În schimb, textele care stabilesc modalitatea concretă prin care se realizează această direcție trebuie să poată fi schimbate atunci când societatea consideră că modalitatea respectivă nu mai este corespunzătoare.

Inclusiv modalitatea de exercitare și distribuire a puterii trebuie să poată fi discutată și modificată prin mecanismele prevăzute de noua Constituție.

Aceasta include și propunerea mea privind rolul și reprezentarea militarilor prin vot, ca element al unei noi construcții constituționale.

Nu confund direcția cu modalitatea.

Dimpotrivă, tocmai această diferență este fundamentul propunerii mele.

ÎNTREBAREA PE CARE O ADRESEZ CURȚII CONSTITUȚIONALE

Întrebarea mea este simplă:

Este constituțional corect ca un text care stabilește modalitatea de exercitare a puterii să beneficieze de aceeași protecție absolută ca un text care stabilește direcția fundamentală a statului?

Din punctul meu de vedere, răspunsul este nu.

Direcția trebuie protejată.

Modalitatea trebuie să poată fi schimbată.

Direcția este „unde”.

Modalitatea este „cum”.

Nu putem declara „unde vrem să ajungem” și „cum ajungem acolo” ca fiind două lucruri identice.

Dacă direcția este absolută, aceasta poate fi deasupra tuturor.

Dacă modalitatea devine absolută, ea poate ajunge să fie deasupra oamenilor.

Iar aici consider că apare problema fundamentală a Constituției actuale: protejarea excesivă a modalității, până la transformarea ei într-o limită asupra posibilității societății de a-și schimba propriul sistem de organizare.

Eu propun o altă concepție:

Direcția — protejată.

Modalitatea — modificabilă.

Omul — protejat de sistem.

Sistemul — adaptabil pentru oameni.

Aceasta este concepția pe care o propun prin Republica Diarhică România.

PROCESUL CONSTITUANT ȘI PROTECȚIA NOII CONSTITUȚII

Poporul — primul cuvânt. Militarii — ultimul cuvânt.

Se face o distincție fundamentală între revizuirea Constituției în funcțiune și înlocuirea acesteia cu o Constituție complet nouă.

Nu vorbesc despre modificarea unor articole din Constituția în funcțiune.

Vorbesc despre un proces constituant prin care România să poată ajunge, dacă poporul dorește acest lucru, la o Constituție 100% nouă.

1. CONSTITUȚIA ÎN FUNCȚIUNE NU TREBUIE SĂ POATĂ BLOCA PROCESUL CONSTITUANT

Constituția în funcțiune este instrumentul prin care statul este organizat în prezent.

Ea poate stabili reguli pentru funcționarea statului și poate stabili reguli pentru propria sa revizuire.

Dar apare o întrebare fundamentală:

Poate Constituția în funcțiune să interzică pentru totdeauna posibilitatea ca poporul să creeze o Constituție complet nouă?

În concepția mea, răspunsul este nu.

Dacă societatea dorește, în viitor, o construcție constituțională fundamental diferită, trebuie să existe posibilitatea unui proces constituant de înlocuire a Constituției în funcțiune cu o Constituție complet nouă.

Altfel, Constituția în funcțiune ajunge să decidă în prezent ce va putea sau nu va putea decide poporul în viitor.

2. NU PUTEM CUNOAȘTE VIITORUL

Există aici o problemă și mai profundă.

Noi nu putem ști astăzi ce va dori poporul mâine.

Nu putem ști ce lege nouă va considera necesară.

Nu putem ști ce articol nou de lege va dori.

Nu putem ști ce instituții va considera necesare.

Nu putem ști ce modalități de organizare a statului vor fi considerate potrivite peste zeci sau sute de ani.

Și nu putem ști nici ce vor considera necesar militarii în viitor.

Viitorul nu poate fi scris în întregime în prezent.

De aceea, nu consider corect ca un text constituțional aflat în funcțiune astăzi să poată închide pentru totdeauna posibilitatea unor schimbări pe care societatea le-ar putea considera necesare în viitor.

Întrebarea fundamentală este:

Dacă noi nu putem cunoaște astăzi voința viitoare a poporului, cum putem stabili astăzi că anumite forme viitoare de organizare nu vor putea exista niciodată?

3. PROTECȚIA NU TREBUIE SĂ VINĂ DINTR-O INTERDICȚIE

Aici apare concepția mea privind protecția constituțională.

Nu propun ca protecția să fie realizată printr-un text al Constituției în funcțiune care să spună:

„Acest lucru nu poate fi schimbat niciodată.”

Propun ca protecția să fie realizată prin participarea oamenilor la procesul de decizie.

Cu alte cuvinte:

nu blocarea procesului constituant este protecția.

Votul este protecția.

Dacă poporul dorește o Constituție complet nouă, procesul trebuie să poată începe.

Dar adoptarea noii Constituții trebuie să treacă printr-un mecanism democratic de protecție.

4. POPORUL — PRIMUL CUVÂNT

În concepția mea, poporul trebuie să aibă primul cuvânt.

Poporul este cel care trebuie să poată decide dacă dorește o nouă construcție constituțională.

Prin vot, poporul poate spune:

DA — dorim o Constituție complet nouă.

sau

NU — păstrăm Constituția în funcțiune.

Astfel, procesul constituant nu este blocat dinainte.

El este pus la dispoziția poporului.

5. MILITARII — ULTIMUL CUVÂNT

Dar propun ca procesul să nu se oprească la votul poporului.

După popor, să existe un al doilea nivel de protecție:

MILITARII.

În concepția mea, ultimul cuvânt asupra adoptării unei Constituții complet noi trebuie să aparțină militarilor prin vot.

Și aici folosesc termenul militari în sens larg:

militarii activi și militarii pensionari.

Toți militarii care intră în această categorie trebuie să poată participa la vot.

Astfel, mecanismul propus de mine este:

POPORUL → PRIMUL CUVÂNT

MILITARII → ULTIMUL CUVÂNT

Nu este vorba despre înlocuirea voinței poporului cu voința militarilor.

Dimpotrivă.

Poporul este primul care decide.

Militarii reprezintă al doilea și ultimul nivel de aprobare în procesul constituant.

6. DE CE MILITARII?

Militarii fac parte din popor.

De aceea, în concepția mea, participarea lor nu trebuie privită ca o separare de societate.

Ei sunt parte a societății.

Diferența este că, în această construcție constituțională propusă de mine, militarilor li se acordă o responsabilitate constituțională suplimentară.

Această responsabilitate se manifestă prin vot.

Astfel, protecția noii Constituții nu este realizată prin imposibilitatea de a o crea.

Este realizată printr-un dublu proces de voință:

voința poporului, urmată de

voința militarilor.

7. UN NOU MODEL DE PROTECȚIE CONSTITUȚIONALĂ

În acest model, Constituția în funcțiune nu spune:

„Nu puteți crea o Constituție nouă.”

În schimb, mecanismul constituțional spune:

„Puteți începe procesul de creare a unei Constituții noi, dar aceasta nu poate intra în vigoare fără parcurgerea etapelor de vot prevăzute de noua construcție constituțională.”

Prin urmare:

Procesul constituant — liber să înceapă.

Poporul — primul cuvânt.

Militarii activi și pensionari — ultimul cuvânt.

Aceasta este protecția pe care o propun.

8. DIRECȚIA ȘI MODALITATEA

Această idee se leagă direct de distincția pe care am formulat-o anterior.

Direcția răspunde la întrebarea:

Unde vrem să ajungem?

Modalitatea răspunde la întrebarea:

Cum ajungem acolo?

Direcția fundamentală poate primi cea mai puternică protecție.

În schimb, modalitatea de organizare a statului trebuie să poată fi modificată atunci când societatea consideră că este necesar.

De aceea, nu trebuie confundată protejarea direcției cu blocarea modalității.

9. PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL PROPUNERII

În concepția mea, trebuie să existe următorul principiu:

Nicio Constituție în funcțiune nu trebuie să poată închide pentru totdeauna posibilitatea poporului de a elabora și adopta o Constituție complet nouă.

Iar protecția procesului constituant trebuie realizată nu prin interdicție, ci prin participarea democratică a celor cărora le este destinat sistemul constituțional.

De aici rezultă formula:

PROCES CONSTITUANT LIBER

POPORUL — PRIMUL CUVÂNT

MILITARII — ULTIMUL CUVÂNT

Aceasta este concepția pe care o propun pentru Republica Diarhică România.

PUTEREA CONSTITUANTĂ A MILITARILOR ÎN REPUBLICA DIARHICĂ ROMÂNIA

În concepția mea privind Republica Diarhică România, militarii trebuie să aibă o putere constituantă reală și foarte largă.

Această putere nu se limitează la apărarea Constituției existente.

Militarii trebuie să poată participa la modificarea Constituției, dar și la inițierea și  crearea unei Constituții complet noi, care să înlocuiască Constituția în funcțiune.

Prin urmare, militarii nu sunt doar apărători ai unei Constituții.

În această concepție, ei devin și participanți la construirea ordinii constituționale.

MILITARII POT CREA O CONSTITUȚIE NOUĂ

Constituția în funcțiune nu trebuie să poată bloca pentru totdeauna posibilitatea creării unei Constituții complet noi.

Dacă societatea ajunge la concluzia că este necesară o altă construcție constituțională, trebuie să existe un proces constituant prin care aceasta să poată fi elaborată și adoptată.

În acest proces participă atât poporul, cât și militarii.

Militarii trebuie să poată:

modifica Constituția;

iniția și participa la elaborarea unei Constituții complet noi;

vota asupra unei Constituții noi;

contribui la stabilirea noii organizări constituționale a statului.

Aceasta înseamnă o putere constituantă foarte largă.

Dar această putere are o limită fundamentală.

PUTEREA MILITARILOR NU ESTE PUTEREA ABSOLUTĂ

Faptul că militarii primesc o putere constituantă foarte mare nu înseamnă că primesc puterea de a face orice.

Există un principiu superior care nu poate fi încălcat.

Acest principiu este:

AXIOMA EMINESCU

„TOTUL PENTRU TOȚI, GRATUIT ȘI ÎN ABUNDENȚĂ.

TOȚI TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ FOARTE BINE.”

În concepția mea, această axiomă este personificată.

Ea nu este privită ca un simplu text constituțional printre alte texte.

Ea reprezintă principiul fundamental care trebuie să se afle deasupra construcției constituționale.

Prin urmare, nici poporul și nici militarii nu pot utiliza puterea constituantă pentru a crea o Constituție care să încalce Axioma Eminescu.

AXIOMA ESTE LIMITA PUTERII CONSTITUANTE

Schema este, astfel, foarte clară:

POPORUL

are putere constituantă.

MILITARII

au putere constituantă.

CONSTITUȚIA

poate fi modificată sau înlocuită.

DAR:

AXIOMA EMINESCU NU POATE FI ÎNCĂLCATĂ.

Aceasta este diferența dintre putere constituantă foarte largă și putere absolută.

Puterea poate fi foarte mare fără să fie nelimitată.

DE CE ESTE NECESARĂ ACEASTĂ LIMITĂ?

Pentru că, dacă orice putere ar putea modifica absolut orice, inclusiv principiul fundamental pe care se bazează întreaga construcție, atunci principiul nu ar mai avea caracter suprem.

În concepția mea, Axioma Eminescu stabilește direcția fundamentală:

totul pentru toți,

gratuit,

în abundență,

iar scopul final este:

toți trebuie să trăiască foarte bine.

Modalitățile prin care se ajunge la această direcție pot fi schimbate.

Instituțiile pot fi schimbate.

Procedurile pot fi schimbate.

Legile pot fi schimbate.

Constituția poate fi modificată.

Constituția poate fi chiar înlocuită cu una complet nouă.

Dar direcția stabilită prin Axioma Eminescu rămâne limita supremă.

REPUBLICA DIARHICĂ ROMÂNIA

În această concepție, Republica Diarhică România nu înseamnă o Constituție înghețată pentru totdeauna.

Dimpotrivă.

Înseamnă un sistem în care ordinea constituțională poate evolua, iar poporul și militarii pot participa la această evoluție.

Puterea constituantă poate fi exercitată pentru:

schimbarea Constituției,

crearea unei Constituții noi,

schimbarea instituțiilor,

schimbarea procedurilor,

schimbarea modalităților de exercitare a puterii.

Există însă un punct care nu poate fi depășit:

AXIOMA EMINESCU.

Astfel, în Republica Diarhică România:

Constituția poate fi schimbată.

Puterea poate fi reorganizată.

Instituțiile pot fi schimbate.

O Constituție complet nouă poate fi creată.

Poporul poate decide.

Militarii pot decide.

Dar nimeni nu poate încălca Axioma Eminescu.

Aceasta este concepția mea privind puterea constituantă a militarilor în Republica Diarhică România.

DICTATURA ÎMPOTRIVA POPORULUI ȘI A MILITARILOR

Pornim de la următoarea premisă:

Dacă în România nu poate fi adoptată o Constituție în întregime nouă, atunci există o limitare fundamentală a puterii poporului de a-și stabili propria organizare constituțională.

Din punctul meu de vedere, aceasta reprezintă dictatură împotriva poporului.

De ce?

Pentru că poporul este cel care trebuie să poată decide asupra propriei sale forme de organizare.

Dacă textul constituțional existent îi spune poporului că anumite elemente nu pot fi schimbate, atunci textul exercită putere asupra poporului.

Constituția actuală stabilește, într-adevăr, limite ale revizuirii prin articolul 152 și declară anumite dispoziții nerevizuibile.

Aceeași problemă îi privește și pe militari.

Militarii fac parte din popor.

Prin urmare, dacă poporul nu poate decide liber asupra unei noi construcții constituționale, nici militarii, ca parte a poporului, nu pot decide asupra acesteia.

De aici rezultă, în concepția mea, dictatura împotriva militarilor ca parte a poporului.

Dar apare o problemă și mai profundă.

NU PUTEM CUNOAȘTE VIITORUL

Noi nu putem ști astăzi ce articol nou de lege își va dori poporul în viitor.

Nu putem ști ce lege nouă își va dori poporul.

Și nu putem ști nici ce articol nou de lege își vor dori militarii.

Nu putem ști ce lege nouă își vor dori militarii.

Viitorul nu poate fi scris în întregime în prezent.

Tocmai de aceea, o Constituție nu poate presupune că știe dinainte toate legile, toate articolele și toate regulile pe care poporul le va considera necesare în viitor.

Problema fundamentală este, așadar, aceasta:

Dacă poporul nu poate ști astăzi ce va dori mâine, cum poate textul constituțional de astăzi să închidă pentru totdeauna posibilitatea unor schimbări pe care poporul le-ar putea dori în viitor?

Aceasta este întrebarea pe care o ridic.

Nu putem cunoaște voința viitoare a poporului.

Nu putem cunoaște voința viitoare a militarilor.

De aceea, nu putem transforma toate modalitățile viitoare de organizare a societății în reguli imposibil de schimbat.

Poporul trebuie să poată decide și asupra viitorului pe care noi, astăzi, nu îl putem cunoaște.

După AI soluții sunt pentru anularea constituției în funcțiune și crearea unei constituții integral noi in România și altele în afara de revoluție și lovitura de stat!

Text verificat parțial, generat cu Chatgpt după  idei de Cardei Ciprian Constantin

 

Cârdei Ciprian Constantin

Director Editura Subconștientul Charlie

Candidat la funcția de Președinte al României

Candidat la funcția de Vicepreședinte al Republicii Diarhice România

 

Ziarul Evenimentul nu îşi asumă responsabilitatea pentru informaţiile conţinute de comunicatele/ advertorialele primite şi publicate în fluxul de ştiri sau pe site-ul public. Responsabilitatea conţinutului aparţine exclusiv emitentului comunicatului de presă/ articolelor. Ziarul Evenimentul nu poate fi tras la răspundere pentru informaţii inexacte/ false transmise de către emitenţii comunicatelor de presă/ articolelor aparute in mediul online pe www.ziarulevenimentul.ro. sau în formatul tipărit al ziarului.