Nobel 2026 pentru „comutatorul de lumină” al creierului

* Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026 * cercetările lor au dus la optogenetică, metoda prin care activitatea anumitor celule nervoase poate fi pornită sau oprită cu lumină * cei trei împart premiul de 12 milioane de coroane suedeze

O proteină sensibilă la lumină, descoperită într-o algă microscopică, a ajuns să ofere cercetătorilor un instrument extraordinar: posibilitatea de a controla anumite celule nervoase dintr-un creier viu. Pentru descoperirile care au făcut posibilă optogenetica, Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel au primit luni, 5 octombrie, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026. Metoda a schimbat felul în care oamenii de știință studiază memoria, emoțiile și comportamentul. 

De la o algă microscopică la controlul celulelor nervoase

Anunțul a fost făcut la Stockholm de Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska. Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel au fost recompensați pentru descoperiri care au permis controlarea activității unor celule nervoase cu ajutorul luminii. 

Punctul de plecare a fost channelrhodopsin, o proteină sensibilă la lumină. Hegemann și Nagel au demonstrat proprietățile acesteia și faptul că poate funcționa ca un canal ionic activat de lumină. Introducerea proteinei într-o celulă o poate face sensibilă la lumină.

Deisseroth a dus apoi principiul în neuroștiință. El a introdus gena care codifică această proteină în neuroni și a demonstrat că iluminarea cu lumină albastră poate declanșa activitatea celulelor nervoase. Ulterior, metoda a fost aplicată în creierul unor animale vii. 

Așa s-a născut optogenetica.

Ideea poate fi explicată simplu: anumite celule nervoase sunt modificate astfel încât să răspundă la lumină. Cercetătorul poate apoi activa sau inhiba celulele respective la momentul dorit și poate observa ce se schimbă în comportament sau în funcționarea unui circuit neuronal.

De ce este atât de importantă optogenetica

Creierul conține miliarde de neuroni, conectați în circuite extrem de complexe. Mult timp, cercetătorii au putut observa activitatea acestor rețele, dar le era mult mai greu să demonstreze ce face exact un anumit grup de neuroni.

Optogenetica a schimbat această situație. Nobel Assembly arată că metoda permite cercetătorilor să investigheze modul în care celulele nervoase contribuie la memorie, emoții și comportament. Diferența esențială este precizia. Cercetătorii pot interveni asupra unor populații bine definite de celule și pot urmări aproape imediat efectul.

Instrumentul a devenit astfel una dintre tehnicile majore ale neuroștiinței moderne, fiind folosit în cercetări asupra circuitelor implicate în recompensă, frică, memorie, mișcare sau somn.

Premiul Nobel nu înseamnă însă că lumina poate fi folosită deja, în mod obișnuit, pentru a „porni” sau „opri” creierul pacienților. Cele mai multe aplicații ale optogeneticii rămân instrumente de cercetare, iar traducerea lor către tratamente umane presupune dificultăți importante, inclusiv introducerea proteinelor sensibile la lumină în celulele potrivite și livrarea luminii în țesuturile profunde.

Trei cercetători împart 12 milioane de coroane suedeze

Cei trei laureați vor împărți 12 milioane de coroane suedeze, aproximativ 1,2 milioane de dolari. 

Odată cu ediția din 2026, numărul Premiilor Nobel pentru Fiziologie sau Medicină acordate din 1901 ajunge la 117. Până în 2025 fuseseră acordate 116 premii unui număr de 232 de cercetători; cei trei laureați din acest an ridică numărul beneficiarilor la 235. 

Recordurile domeniului rămân neschimbate. Cel mai tânăr laureat al Nobelului pentru Medicină a fost Frederick G. Banting, care avea 31 de ani când a primit premiul în 1923 pentru descoperirea insulinei. Cel mai vârstnic a fost Peyton Rous, laureat la 87 de ani, în 1966, pentru cercetările asupra virusurilor care pot induce tumori. 

De la toleranța imunitară la controlul creierului cu lumină

Premiul din 2026 vine după ce Nobelul pentru Medicină din 2025 a fost acordat cercetătorilor Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi pentru descoperirile privind toleranța imunitară periferică. În acest an, atenția s-a mutat către creier și către una dintre cele mai spectaculoase tehnologii dezvoltate în neuroștiință. O proteină provenită dintr-un organism unicelular a devenit, în câteva decenii, un instrument prin care cercetătorii pot întreba direct creierul ce fac anumite celule: le activează cu lumină și urmăresc răspunsul.

Acesta este, în esență, saltul pentru care Deisseroth, Hegemann și Nagel primesc Nobelul din 2026: transformarea luminii într-un instrument de investigare a circuitelor nervoase vii. Teona SOARE