9 octombrie, Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Iașul și datoria de a nu uita

* România își amintește una dintre cele mai dureroase pagini din istoria sa: tragedia evreilor români persecutați și uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial * pentru Iași, oraș cu o bogată moștenire iudaică și culturală, această zi este mai mult decât o comemorare – este un legământ al memoriei, o chemare la conștiință și o lecție despre umanitate

În fiecare an, pe 9 octombrie, România își pleacă fruntea în semn de respect și compasiune pentru victimele Holocaustului. Este o zi a tăcerii și a memoriei colective, instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 672/2004, care marchează începutul deportărilor evreilor din Basarabia și Bucovina spre Transnistria, în anul 1941

Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului nu este doar o pagină de istorie. Este un test de conștiință. O invitație de a privi adevărul în față, de a învăța din greșelile trecutului și de a cultiva toleranța într-un prezent în care ura își poate schimba chipul, dar nu și natura.

Un trecut care a lăsat urme adânci

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 280 000 și 380 000 de evrei români au fost uciși sau au murit în urma persecuțiilor, deportărilor și condițiilor inumane din Transnistria și alte teritorii aflate sub administrația României. Cifrele nu pot cuprinde întreaga durere, dar ele definesc dimensiunea unei tragedii naționale.

Holocaustul nu a fost un eveniment îndepărtat, ci o rană care a atins aproape fiecare oraș din țară. În multe comunități evreiești – cândva vibrante, educate, creative – s-a lăsat o tăcere apăsătoare. În Iași, această tăcere se simte și astăzi, în sinagogile care au rămas, în cimitirele vechi, în poveștile șoptite ale bătrânilor care își mai amintesc de vecinii lor evrei.

Iașul, oraș al memoriei și al responsabilității

Puțini știu că înainte de război, Iașiul era unul dintre cele mai importante centre ale culturii evreiești din România. Aici s-a născut primul teatru evreiesc din lume, s-au tipărit ziare în idiș și ebraică, iar sinagogile erau pline de viață și rugăciune. Comunitatea evreiască a fost un pilon cultural, economic și spiritual al orașului.

Astăzi, la Iași funcționează Muzeul Istoriei Evreilor și al Holocaustului, precum și mai multe inițiative educaționale care păstrează vie memoria celor dispăruți. Fiecare 9 octombrie aduce aici momente de reculegere, depuneri de coroane, conferințe și activități pentru elevi și studenți – menite să arate că istoria nu este doar trecut, ci și lecție pentru prezent.

Comemorarea Holocaustului nu este doar o datorie morală față de victime, ci și un act de igienă morală față de noi înșine.
Pentru generațiile tinere, aceste momente sunt ocazia de a înțelege ce înseamnă să fii om atunci când umanitatea pare pierdută. Să înveți că răul nu se naște dintr-o dată, ci din fiecare clipă în care alegem să nu vedem, să nu vorbim, să nu ne opunem.

Teona SOARE