INCHIDE

„De când vin la Iași și la FITPI, atât orașul, cât și acest festival au devenit printre preferatele mele”

„De când vin la Iași și la FITPI, atât orașul, cât și acest festival au devenit printre preferatele mele”

* dialog cu Anna Maria Popa, directorul Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe

Primul spectacol sold-out al ediției FITPTI a confirmat, încă o dată, magnetismul creațiilor lui Radu Afrim și forța echipei Teatrului „Andrei Mureșanu”. Managerul instituției, Anna Maria Popa, prezent de mulți ani la Iași, mărturisește că atât orașul, cât și festivalul au devenit printre preferatele sale – un spațiu unde teatrul se reinventează constant și unde prieteniile născute din pasiunea comună pentru artă devin tot mai trainice.

 - „Ultima vară de pace”, în regia lui Radu Afrim, pe care îl veți aduce la Iași a fost primul spectacol sold-out al acestei ediții a FITPI. Cum ați trăit această confirmare și ce credeți că i-a atras atât de puternic pe spectatori spre universul construit de Radu Afrim?

- Spectacolele lui Radu Afrim au mereu un succes garantat. Ne-a bucurat enorm vestea de a avea primul spectacol sold-out din festival și consider că acest lucru se datorează nu doar notorietății regizorului, ci și calității spectacolului, garantată de echipa teatrului nostru.

- Sunteți manager al Teatrului „Andrei Mureșanu" din 2015, dar și producător, profesor, traducător și inițiator de proiecte culturale inovatoare. Cum reușiți să îmbinați aceste roluri fără să pierdeți energia creativă?

- Mă ajută mult faptul că sufăr de OCD și workaholism cronic. Am învățat în timp să îmi transform defectele în calități și să îmi educ uneltele interioare în așa fel încât să văd mereu partea plină a paharului. Nu este ușor, dar omul are o capacitate uriașă de adaptare.

- Ați simțit nevoia să dezvoltați proiecte precum „Floating Cinema & Theater" sau VRTheater. A fost un răspuns la nevoile publicului, o provocare artistică personală sau ambele?

- Ambele! Îmi place să gândesc „out of the box”, dar mă și pliez mult pe documentare și cercetare prealabilă. Ambele proiecte de care m-ai întrebat le-am dezvoltat în pandemie și au venit ca un răspuns creativ la obligativitatea distanțării impuse la acel moment.

- Sunteți prezentă la FITPI de mulți ani. Cum ați văzut evoluția festivalului și care este rolul pe care îl are, din perspectiva dumneavoastră, pentru teatrul românesc de azi?

- Recunosc că, de când vin la Iași și la FITPI, atât orașul, cât și acest festival au devenit printre preferatele mele. Iubesc Iașul curat și mă bucur să îl descopăr în continuă dezvoltare, îmi place să remarc toate îmbunătățirile aduse orașului de la un an la altul. Festivalul FITPI este mereu fresh, are un concept și o coerență curatorială de invidiat, iar oamenii pe care i-am întâlnit aici deja au devenit, din simple cunoștințe, prieteni apropiați!

- Spectacolele semnate de Afrim sunt adesea magnet pentru public. Cum decurge colaborarea dintre TAM și Radu Afrim și ce aduce în plus pentru identitatea teatrului pe care îl conduceți?

- Radu este angajatul teatrului nostru încă din 2003. Practic, a venit la noi imediat după facultate. Acest lucru a marcat fundamental evoluția teatrului nostru. Cumva toată istoria noastră recentă este strâns legată de Radu Afrim și, în mod evident, și echipa artistică, și chiar cea tehnică au o legătură foarte strânsă cu Radu. Ne-am dezvoltat foarte armonios și independent, dar, probabil tocmai din această relație de lungă durată, orice nouă producție a unui spectacol semnat de Radu e ca o revenire acasă, are ceva foarte firesc și familiar.

- Festivalul DbutanT și Eva Filmmakers Fest sunt, fiecare, un spațiu de creștere pentru noi voci. Ce descoperiri v-au rămas în suflet de la edițiile trecute și cum v-a schimbat pe dumneavoastră rolul de curator?

- Mereu m-a preocupat investiția în tineri și, văzând evoluția celor care ne-au trecut pragul și felul în care le-a luat cariera avânt, mă bucură enorm și simt mereu că are sens tot ceea ce fac. Când văd că unii câștigători ai festivalului DbutanT, la scurt timp, sunt nominalizați sau chiar iau premiul UNITER, îmi crește inima (și ficatul) la mărimi nesănătoase.

- Sunteți profesor de teatru pentru liceeni. Cum simțiți pulsul noii generații? Mai au tinerii aceeași fascinație pentru teatru sau trebuie cuceriți prin forme hibride și multimedia?

- Este o discuție foarte lungă. Avem tineri foarte talentați și inteligenți, deci am încredere într-un viitor frumos datorită lor, dar e și datoria noastră de dascăli să le menținem atenția și interesul. Teatrul e o artă vie și modul de a preda trebuie să fie mereu proaspăt și în pas cu vremurile. Raportat la evoluția tehnologică masivă a ultimilor ani nu te poți bloca în metode vechi. E clar că trebuie și tu, la rândul tău, să faci eforturi în a înțelege cât mai bine trendurile europene și mondiale pentru a rămâne relevant atât în propriul traseu, cât și în relația cu tânăra generație.

- Într-o lume culturală cu resurse limitate, ce înseamnă pentru dumneavoastră „a gestiona un teatru"? Este mai mult o artă a compromisului sau a reinventării continue?

- Managementul unui teatru, în ziua de azi, e ca mersul pe sârmă! Ne ocupăm prea puțin de artă și cultură pentru că ne înghit problemele administrative, organizatorice sau legislative. Eu nu am mai avut vacanță de ani de zile, iar ziua de lucru nu are niciodată mai puțin de 12-16 ore, deci ideea de pontaj personal de 8 ore mi se pare ceva absurd. Cu toate acestea, trăim într-o societate unde orice oră suplimentară este considerată automat voluntariat. Mai rău este că, dacă ai rezultate și oamenii văd că reușești performanțe chiar și în aceste condiții, inclusiv acest voluntariat devine ordin de serviciu. Cred că acest aspect al muncii mele mă stresează și frustrează cel mai mult. În teatru trebuie să fii foarte pasionat de ceea ce faci și să înțelegi din timp că nu te vei îmbogăți niciodată din această meserie. Singurul mod de a funcționa cât de cât normal este să nu îți creezi așteptări și să iei fiecare zi pe rând, bucurându-te de fiecare mică realizare. Am o vorbă: „Cu bani poate oricine”. Ceea ce trebuie să se înțeleagă este că, dacă nu ai bani, atunci trebuie să compensezi cu enorm de multă muncă, creativitate, strategie, planning și da, reinventare, compromisuri și adaptare la nivel zilnic.

- Cum arată pentru dumneavoastră teatrul viitorului? Îl vedeți mai aproape de tehnologie sau mai aproape de ritualul clasic al întâlnirii vii dintre actori și spectatori?

- Teatrul viitorului trebuie, în primul rând, să devină pe cât posibil un teatru verde. Dacă nu avem grijă de planeta noastră, e foarte posibil să nu mai avem efectiv unde face teatru. Dincolo de acest aspect, teatrul, fiind o artă vie, trebuie să se dezvolte și să evolueze organic împreună cu societatea care îl definește. Dacă noi toți trăim deja într-o lume digitală, tehnologizată, unde intervine rapid inclusiv Inteligența Artificială în viața de zi cu zi, nici teatrul nu se mai poate face ca în secolul trecut. Trebuie găsit echilibrul și să avem mereu în vedere această latură vie și organică a scenei, care are la bază întâlnirea umană și energetică dintre ființe vii, actor – spectator!

- Dacă ar fi să rezumați în câteva cuvinte filosofia dumneavoastră ca manager și om de teatru, ce ați spune că vă definește cel mai puternic?

- Înainte de a planifica orice și înainte de a deschide gura, trec totul prin filtrul T:H:I:N:K. Adică, T – Is it True? H – Is it Helpful? I – Is it Inspiring? N – Is it Necessary? K – Is it Kind? Și mai am modul meu special de a citi cuvântul „Impossible”. Eu îl citesc mereu „I’m possible”!

A consemnat Maura ANGHEL

 

 

Anna Maria Popa a absolvit UNATC în 2004. Din 2015 este manager al Teatrului Andrei Mureșanu. Este, de asemenea, manager cultural, traducător autorizat, profesor la catedra de teatru a Liceului Plugor Sandor din Sf. Gheorghe, și producător de teatru. Anna Maria Popa este, de asemenea, director al Festivalului de Teatru DbutanT și al festivalului de film Eva Filmmakers Fest. În plus, ea este dezvoltatorul ideii de „Floating Cinema&Theater” în România, precum și inițiatoarea VRTheater (adaptări totale de spectacole de teatru pentru tehnologia VR360)

* * * 

Spectacolul „Ultima vară de pace”, oferit de Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, va putea fi urmărit pe 4 octombrie, de la ora 19:00.

Scenariul și regia poartă semnătura lui Radu Afrim, scenografia este realizată de Irina Moscu, universul sonor de Radu Afrim, iar coregrafia de Flavia Giurgiu.

Din distribuție fac parte: Oana Jipa, Costi Apostol, Mădălina Mușat, Eduard Crucianu, Bogdan Ifodi, Anastasia Florea și Robert Brage.

 

* * * 

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânără, organizat de către Teatrul „Luceafărul” și curatoriat de către teatrologul Oltița Cîntec, manager interimar al instituției, ajunge în acest an la cea de-a XVIII-a ediție. Evenimentul se va derula în perioada 2-8 octombrie, cu un prolog derulat pe 20 septembrie și un altul pe 27 septembrie.

Evenimentul pe WhatsApp – cele mai tari stiri, direct pe telefon!

Esti mereu pe fuga? Noi îti trimitem zilnic cele mai importante 3 stiri din Iasi, Moldova si tara – scurt, clar, fara spam.

Plus: alerte locale de urgenta, noutati exclusive si acces rapid la anunturi importante.

Intra pe canalul nostru oficial: WhatsApp Ziarul Evenimentul

⇒ Încearca 3 zile. Daca nu-ti place, poti iesi oricând.

Esti martorul unui eveniment care poate fi o stire de interes pentru comunitate?

Trimite-ne detalii si imagini la numarul de WhatsApp    0752 266 264  si noi le facem cunoscute!