„Femeia – câmp de luptă”, premiera lunii decembrie la Naționalul ieșean

* Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași prezintă, pe 7 decembrie, la Sala Teatrul la Cub, premiera spectacolului „Femeia – câmp de luptă” de Matei Vișniec, în regia lui Botond Nagy * montarea, primul proiect al regizorului alături de trupa Naționalului ieșean, abordează frontal traumele războiului și violența împotriva femeilor, în contextul unei Europe care pare să se fi obișnuit cu imaginile violenței

Primul proiect teatral al regizorului Botond Nagy pe scena Naționalului din Iași este premiera spectacolului „Femeia – câmp de luptă” de Matei Vișniec, montat la Teatrul la Cub. Este un text de conștientizare și sensibilizare a publicului cu privire la traumele generate de război și la violenţa împotriva femeilor, pe care regizorul îl transformă într-un comentariu artistic necesar pentru prezent.

Lansarea producției va avea loc pe 7 decembrie, de la ora 19:00, iar pe scena Cubului vor urca actori și colaboratori ai Naționalului ieșean: Andreea Boboc, Diana Roman, Livia Iorga, Mălina Lazăr, Dragoș Codrescu, David-Daniel Deca, Aurelian Iordache, Alexandru Lilă, Matei Olteanu.

Din echipa de creație a spectacolului mai fac parte: Raul Cioabă (decor), Ioana Ungureanu (costume), Claudiu Urse (scenografie sonoră), Alice Veliche (coregrafie), Cristian Niculescu (lighting design), Diana Nechit (dramaturgie).

Piesa „Femeia – câmp de luptă” a fost scrisă de Matei Vișniec în 1996, în timp ce autorul lucra la Radio France Internationale, la sfârşitul perioadei de conflict interetnic pe fostul pământ iugoslav. Dramaturgul rememorează tensiunea acelor ani: „Jurnalistul din mine se simţea ca un câine aruncat într-o fântânǎ secată: comentam ştiri despre oroare, dar practic nu puteam face nimic pentru a opri oroarea. Aş fi vrut sǎ pot face ceva concret, sǎ merg acolo unde cǎdeau obuzele, sǎ pot devia mǎcar un singur glonte tras spre un civil nevinovat. Jurnalistul din mine, neputincios în faţa realitǎţii, i-a predat însă ştafeta dramaturgului. Mi-am spus cǎ o piesǎ interesantǎ despre barbaria rǎzboaielor interetnice ar putea trezi spiritele, incita la reflecţie, trezi conştiinţe... O piesǎ putea fi deci mai eficientǎ decât ştirile”.

O trilogie pe tema războiului

Montarea de la Teatrul Național Iași completează un proiect de amploare, pe care dramaturgul și regizorul îl finalizează cu această producție: o trilogie pe tema războiului. „Demersul a început cu montarea de către Botond Nagy, la Teatrul Municipal din Suceava, a piesele mele Întoarcerea acasă. Al doilea moment a fost spectacolul realizat tot de Boty la Teatrul Naţional din Bucureşti cu alt text în care abordez tema războiului: Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals. Acum trilogia este gata şi sperăm ca, într-o bună zi, toate aceste trei spectacole să fie prezentate undeva sub forma unui maraton tematic. Doliul imposibil, războiul povestit de morţi, violul ca strategie militară – iată temele abordate în această serie de trei piese/spectacol cu evidente rezonanţe în actualitatea imediată dat fiind războiul din Ucraina”.

În viziunea lui Botond Nagy, „Femeia – câmp de luptă” devine un discurs scenic puternic despre prezentul european, în care ecourile războiului se amestecă cu știrile de azi despre violență domestică și femicid. „Femeia – câmp de luptă e despre o Europă care a învățat să tacă. Despre un corp de femeie în care s-a scris un război, pe care nu-l mai putem șterge. Nu mă interesează reconstrucția istoriei, ci felul în care ea locuiește prezentul — prezentul nostru încărcat, febril, rușinat, în care imaginile războiului din Bosnia coexistă cu notificările de azi despre încă o femeie ucisă în România. Trăim într-un an 2025 în care femicidul a devenit statistică, iar știrile sunt infuzii zilnice de violență. Războiul nu mai e la periferie: e în case, în apartamente, în scările de bloc. E aici, în respirația noastră”, mărturisește Botond Nagy.

Centrul emoțional al piesei stă în dialogul – sau, mai degrabă, în imposibilul dialog – dintre cele două personaje principale: Kate, o psihoterapeută americană venită în Bosnia după război, și Dorra, o femeie bosniacă traumatizată după ce a fost victima violurilor colective comise în timpul conflictului.

Despre aceste două figuri, regizorul spune: „Despre cele două personaje ale piesei, Kate, o psihoterapeută americană venită în Bosnia după război, și Dorra, o femeie bosniacă traumatizată după ce a fost victima violurilor colective comise în timpul conflictului, sunt două voci care nu se întâlnesc niciodată cu adevărat, pentru că între ele stau fantomele trecutului, știrile, discursurile politice, rapoartele ONU, spusele experților, șoaptele vinovăției colective. Între ele stă o lume care a privit, a comentat, apoi a trecut mai departe. Le pun pe scenă ca pe două corpuri pierdute într-un teritoriu comun, dar imposibil de împărțit. Primul lucru pe care l-am simțit când am citit textul a fost postura corpului Dorrei. Un corp închistat, înfricoșat, dar încă viu. M-am apropiat de ea ca de un animal speriat, care trebuie protejat de sunete și de lumină, dar și expus, pentru ca noi să înțelegem cât de adâncă e lumea în care s-a ascuns. Kate este un ghid între lumi, dar uneori își pierde harta — și, poate, asta o face mai umană”.

Spectacolul de la Teatrul Național Iași se construiește astfel ca un spațiu de întâlnire între memorie, vinovăție, tăcere și încercarea de a formula, prin teatru, un răspuns la violența care se repetă.

Următoarele reprezentații sunt programate pe 9, 11 și 17 decembrie. Biletele se pot procura de la Agenția Teatrală (tel. 0232 255999) și de pe teatrulnationaliasi.ro.

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani.

Maura ANGHEL