„Noi am crescut un public care vine, care așteaptă să fie uimit prin propuneri artistice ieșite din obișnuit”

Iașul a fost, zilele trecut, gazda celei- de-a XVII-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, un important eveniment cultural din România, dedicat tuturor celor pasionați de teatru, artă și inovație. La fiecare ediție, festivalul aduce în prim-plan o varietate de spectacole și forme de expresie artistică, de la teatru clasic la reprezentații avangardiste și immersive. Ceea ce face FITPTI deosebit este capacitatea sa de a conecta publicul cu artiști din întreaga lume, creând un spațiu de dialog și reflecție asupra realităților contemporane. Spectacolele din locații neconvenționale, cum ar fi cafenelele, grădina botanică sau muzeele, aduc teatrul mai aproape de comunitate și subliniază nevoia de a descoperi noi moduri de interacțiune culturală. Despre toate acestea am stat de vorbă cu teatrologul Oltița Cîntec, curatorul FITPTI.

- Care a fost momentul de cotitură în care ați realizat că acest festival va fi un succes?

- Aș zice mai degrabă de o anticipare a succesului. Era în august, prin definiție o lună a concediilor, când atenția generală e încă pe vacanță, relaxare, pusesem în vânzare primul set de bilete pentru o parte din spectacolele selectate. S-au vândut ca pâinea caldă, cu o viteză care a întrecut până și cele mai optimiste speranțe ale mele. A fost un prim semn foarte bun. Au curs sold out-urile, gradul de ocupare a sălilor a fost de 100 la sută, la foarte multe spectacole a existat cerere suplimentară, ajungeau la noi întrebări de genul „mai scoateți la vânzare și alte bilete?”, „dacă renunță cineva, sunt interesată/interesat”. Umplerea sălilor e cel mai revelator semn al întâlnirii propunerii curatoriale cu așteptările publicului. E semnul incontestabil că l-am convins de relevanța în comunitate a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr. În public au fost oameni care au venit special de la Botoșani, Suceava, Piatra Neamț, Galați, Bacău, suntem o manifestare cu impact regional din acest punct de vedere. Despre amploarea internațională vorbește cel mai bine harta care marchează țările de unde am avut invitați în decursul celor 17 ediții de până acum.

- Ce reacție sau spectacol v-a făcut să simțiți acest lucru?

- A fost o serie de reacții să le zic la persoana întâi. Să explic. M-am interesectat la un supermarket cu o persoană pe care nu o cunosc și care mi s-a adresat așa: „Buna ziua, doamna Oltița. Am o mare rugăminte. Am luat bilete la …, dar n-am mai găsit la… Vă rog, dacă se eliberează ceva, vreau atât de mult să îl văd!” Din fericire, rămăseseră două locuri dintre cele pentru oficialități. Au ajuns la ea, fericire totală! Alt exemplu, în Grădina Botanică, în aer liber, o doamnă s-a desprins dintr-un grup și mi-a spus „noi am venit de la Botoșani special pentru Festival, să știți! Vă mulțumim că îl organizați!” Pe foyer, la „Ierbarul lui Afrim”, o doamnă și mama ei mi-au spus „suntem de la Bacău, voiam să vedem spectacolul, am venit la FITPTI!”

- Cum reușiți să îmbinați tradiția teatrală cu formele de teatru contemporane, precum teatrul imersiv sau spectacolele stradale?

E una dintre direcțiile pe care le urmăresc în mod constant. Sunt un teatraolog care prețuiește foarte mult noile forme de expresie teatrală – performance-uri, teatru imersiv, ca experiență, teatru itinerant, sunt variante îndrăznețe apreciate nu doar de noile generații, ci și de spectatorii versați, care doresc experiențe inedite la nivel estetic.  Pe de altă parte, artiștii care le practică trebuie să beneficieze de platforme de expunere, iar FITPTI este o asemenea platformă. Evenimentele outdoor au ceva foarte special, sunt forme care ne conectează, peste milenii, cu originile acestei arte. Îi duce pe artiști acolo unde se află publicul, îl surprinde, îi arată că arta teatrală nu e ceva cu morgă, pretențios, plictisisor, dimpotrivă e ceva viu, o formă de socializare elevată. Sunt convinsă că unii dintre cei care au văzut teatru outdoor vor testa și variantele indoor, iar acesta este un câștig imens pe termen mediu.

„Noi vizăm publicul tânăr în înțelesul lui de dincolo de vârsta biologică”  

- Care este provocarea principală în a păstra un echilibru între aceste forme?

- Când selectez producțiile din program nu am deliberat în minte un echilibru, dar el se impune cumva involuntar. Echilibrul e obligatoriu, noi vizăm publicul tânăr în înțelesul lui de dincolo de vârsta biologică. Vizăm oamenii entuziaști, deschiși, curioși, am constatat cu plăcere că la propunerile spectaculare mai îndrăznețe (teatru VR, teatru participativ, teatru senzorial) au fost persoane din toate generațiile, iar acesta este un lucru minunat!

- Ce impact credeți că au avut spectacolele din spații neconvenționale, precum grădina botanică sau cafenelele, asupra percepției publicului tânăr asupra teatrului?

- Sunt spații pe care le-am ales tocmai pentru că sunt frecventate de tineri, sunt parte a paradigmei lor de socializare, de timp liber. E în firescul lucrurilor să ne mutăm temporar în aceste spații (mulțumesc Fika, NegruZi, Jassyro!), ele au ceva aparte, o atmosferă plăcută, convivială, propice culturalității. E un plus binevenit în receptare. Grădina Botanică o ținteam de mai multă vreme, acum am reușit, a fost foarte fain și la parada de pea lei și la spectacolul din sere unde am avut invitați si personae cu probleme de auz care nu mai fuseseră niciodată la un spectacol, am asigurat traducere în limbajul semnelor. A fost o ediție incluzivă, am jucat și la Oncologie, la Spitalul de Copii, vrem ca FITPTI să fie o sărbătoare culturală pentru toată lumea.

„Din perspectivă curatorială, conectarea la internațional e obligatorie”

- Festivalul a atras trupe din străinătate. Ce ați învățat din colaborarea cu acestea și cum a influențat acest lucru spiritul festivalului?

- Aminteam deja de harta Festivalului, de relevanța ei privind amploarea evenimentului. Din perspectivă curatorială, conectarea la internațional e obligatorie. E baza sincroniei cu trendurile mondiale ale momentului istoric, e premisa unui dialog estetic. E șansa unor evaluări, a unor comparații, ei cu noi, noi cu ei, e prilejul integrării teatrului românesc în cel global. Am făcut-o și la nivel teoretic, prin seria de cărți colective bilingve (română și engleză) pe care am coordonat-o, atașată Festivalului care, astfel, a avut și o componentă editorială. E o suită de 10 titluri, primul, Tânărul artist de teatru, Istorii românești recente (2015), cel care o încheie – Din. Spre. 35 de ani de tranziție în teatrul.ro (2024). Cărțile acestea au călătorit prin lume și, odată cu ele, și teatrul nostru. Valoarea teoriei teatrale vine, prin altele, și din capacitatea ei de a memorializare ceea ce este efemer, spectacolul teatral a cărui durată e limitată în timp.  

- Cum vedeți viitorul teatrului pentru tineri, având în vedere succesul acestui festival?

- Viitorul teatrului îl văd optimist. Perspectiva constructivă mă definește, laolaltă cu cea implicată. Depinde de noi să aibă viitor, de ceea ce oferim iubitorilor artei scenice, de maniera în care atragem noi categorii de publicuri, de conectarea la pulsul artistic al timpului nostru. A te preocupa de publicul tânăr înseamnă a investi pe termen mediu, înseamnă a modela oameni care gândesc, valorizează, spectatori și cetățeni critici de care avem atât de multă nevoie.

- Ce direcții artistice doriți să explorați în edițiile viitoare?

Festivalul va rămâne în continuare sensibil la cele mai noi tendințe estetice, vom conserva prin extindere componenta lui internațională. Am în plan artiști asociați, rezidențe de creație, pe termen imediat (2025) mă gândesc la o secțiune estivală, când orașul e prea liniștit cultural. Neliniștea creativă e o stare bună, am în vedere și o extindere în comunități limitrofe lipsite de oferte teatrale (urbanul mic și ruralul) să vedem care e deschiderea oficialităților acolo, cum va arăta bugetul 2025.

„Teatrul e o artă colectivă în toate aspectele lui”

- În ce fel ați implicat comunitatea locală în organizarea și desfășurarea acestui festival?

- Comunitatea locală a fost fabuloasă! Cei la care am apelat au răspuns prompt, alții, la care nu am apelat, s-au oferit ei, au fost grozavi, extraordinari, le mulțumesc.

- A fost vreo inițiativă sau proiect care v-a surprins prin impactul său? Teatrul imersiv este o formă relativ nouă în peisajul cultural local. Cum a reacționat publicul tânăr la această experiență și ce rol credeți că joacă acest tip de spectacol în educația lor artistică?

- Reacțiile au fost foarte bune, nu mă mir, pentru că noutatea e surprinzătoare, dar în sensul ei bun. Noi am crescut un public care vine, care așteaptă să fie uimit prin propuneri artistice ieșite din obișnuit. E forța artelor performative!

- Cum ați reușit să gestionați provocările logistice și tehnice ale spectacolelor stradale sau din locuri neconvenționale?

- Avem o echipă tehnică extraordinară, rodată în experiențele profesionale din FITPTI, alte festivaluri naționale și internaționale la care Teatrul Luceafărul a participat de-a lungul sezoanelor. Tehnicienilor li s-au alăturat câțiva dintre colegii mei actori care, pe lângă aptitudinile creative au și competențe organizaționale, știu limbi străine, s-au implicat. Am avut și voluntari de la Facultatea de Teatru, care ne-au fost de real ajutor. Teatrul e o artă colectivă în toate aspectele lui.

- Există vreo situație neprevăzută care v-a marcat în mod special?        

- Ca să fiu sinceră, nu știu zău ce m-ar mai putea marca după 17 ediții! Iau, de fiecare dată, situațiile așa cum vin, le rezolvăm fără panici. Ne cunoaștem atât de bine între noi în echipa FITPTI încât uneori nici nu mai e nevoie de cuvinte. Știm exact fiecare ce avem de făcut și cum să facem, de la cei de la pază/pompieri, la plasatoare, tehnicienii de scenă, atelierele de producție, administrativ-contabilitate, artistic de creație, până la curator. Suntem o echipă funcțională!

A consemnat Maura ANGHEL

Oltița Cîntec este doctor în Teatrologie, prof.univ.dr. habil. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, manager interimar al Teatrului Luceafărul din Iași. Articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate. A făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor; este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.