Bijuteriile și monedele de colecție, vedetele amaneturilor din Iași. O piesă numismatică ajunge la 10.300 de lei

* în 2026, amanetul nu mai înseamnă doar „aur la nevoie” și telefoane lăsate pe o lună * vitrinele caselor de amanet din Iași arată un tablou mai nuanțat: aurul rămâne marfa de volum, electronicele țin rulajul, dar vedetele – cele care ridică prețurile – sunt monedele de aur și piesele numismatice * o monedă de colecție urcă până la 10.300 de lei

Dacă te uiți la ce expun operatorii de amanet în cataloagele lor de vânzare, ordinea e clară: bijuteriile sunt cele mai frecvente (și cele mai ușor de evaluat), iar monedele sunt vedetele. Apar mai rar, se vând mai rar, dar când apar, sar din rând prin preț și prin tipul de cumpărător pe care îl atrag. Într-un catalog public de vânzări, o monedă numismatică 24K ~25 g (aur și argint), „Ion Heliade Rădulescu” este listată la 10.300 de lei.

În aceeași zonă de vârf, monedele de aur 24K tip Franz Josef sunt listate cu prețuri de ordinul miilor de lei. Un exemplu: o monedă 24K de 13,95 g (Franz Josef, uzată) apare la 9.500 de lei. Iar pe pagina generală de vânzări apar și praguri orientative „de la”, care încadrează piața: pentru 13,97 g se vede reperul „de la 8.000 lei”, iar pentru varianta de 3,45 g, reperul „de la 2.000 lei”.

În amanet, aurul clasic nu e „rar”, dar e cel mai constant: lanțuri, brățări, inele, cercei, pandantive – piese care intră zilnic și ies zilnic. În 2026, diferența o face transparența: unele vitrine publice afișează repere pe gram și pe carataj, cu intervale care arată cum se formează prețul la vânzare: 14K în jur de 400–430 lei/gram și 18K în jur de 530–550 lei/gram (TVA inclus, conform paginii de vânzări).

De aici vine și „matematica” pieselor grele. În vitrinele de agenție din Iași, un lanț 14K de 11,14 g apare listat la 4.456 lei, iar un alt lanț 14K de 11,03 g la 4.412 lei – sume care arată exact unde devine „scump” aurul obișnuit: când gramajul urcă, urcă și nota.

Dar amanetul nu trăiește doar din aur. A doua categorie care se vinde masiv, pentru că se evaluează repede și se cere repede, este dată de zona electronicelor: telefoane, laptopuri, console, accesorii. Aici prețurile nu ating vârfurile numismaticii, dar sunt suficient de mari încât să fie „monedă de schimb” în vremuri strânse. În listările publice apare, de exemplu, un Samsung Galaxy S24 Ultra 5G (12/256) la 3.300 lei.

Există și o zonă interesantă, mai discretă, care spune ceva despre reflexul de „economisire pe bucăți”: aurul fracționat, gen lingouri mici, ușor de cumpărat și ușor de întors în bani. Într-o vitrină de agenție din Iași apare un lingou 24K de 1 g listat la 860 lei. Nu e o sumă record, dar produsul e relevant: e tipul de obiect pe care îl cumperi când vrei rezervă de valoare fără să blochezi bani mulți – iar într-un an în care lichiditatea contează, acest detaliu devine un indicator social.

Privite de departe, vitrinele amanetului din Iași arată o realitate pe care mulți o simt, dar puțini o pun în cifre: piața nu e doar despre „împrumuturi pe aur”. E și despre bunuri care migrează dinspre sertare spre bani lichizi și, uneori, dinspre bani lichizi spre cumpărători care caută chilipiruri sau piese cu valoare stabilă. Aurul de purtat rămâne baza. Electronicele fac volum. Dar, în 2026, când în vitrină apare o monedă de colecție la 10.300 lei, amanetul nu mai pare doar un loc al urgențelor: devine și o piață secundară pentru obiecte cu valoare mare, cu public mai restrâns, dar cu bani pregătiți pe loc.

Dan DIMA