Boboteaza, ziua Botezului Domnului

Botezul Domnului (Boboteaza) este prăznuit de Biserică la 6 ianuarie.

„Astăzi se sfințește apa Iordanului și toate apele și izvoarele pământului. Astăzi se sfințește aghiasma mare prin semnul Crucii și prin pogorârea darului Sfântului Duh. Să mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare și să ducem cu evlavie sfânta agheasmă în casele noastre. Prin ea ne sfințim cu toții, se sfințesc casele și fântânile noastre și se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt”, îndeamnă Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

Tot despre această zi, Sfântul Ioan Maximovici arată că, la Epifanie, se săvârșește în fiecare an o mare minune: Duhul Sfânt Se pogoară asupra apei și îi schimbă însușirile firești. Apa sfințită devine nestricăcioasă, rămâne limpede multă vreme, primește harul vindecării, al izgonirii duhurilor rele și al apărării de orice putere potrivnică; sfințește oamenii, casele și diferite lucruri folosite în biserică sau în casă. De aceea, creștinii ortodocși gustă cu evlavie din agheazma mare. (Sursa: Predici și îndrumări duhovnicești, Sf. Ioan Maximovici)

Cufundându-Se în Iordan, Hristos a sfințit nu doar apele Iordanului, ci întreaga fire, așa cum mărturisește Biserica în cântările ei. Și, pentru că apa se află pretutindeni, sfințirea apelor a pregătit și natura să se bucure de roadele jertfei Sale. Mai mult decât atât, spune Sfântul Ioan Maximovici, Hristos a dat apelor puterea de a spăla păcatele omenești: botezul lui Ioan era semnul pocăinței, iar Botezul creștin este naștere din nou și iertare deplină.

Prin apă, Dumnezeu a pedepsit păcatele lumii de demult la potop; tot prin apă îi mântuiește acum pe oameni, în Taina Botezului.

Mântuitorul a crescut în Galileea, la Nazaret, rămânând acolo până la vârsta de treizeci de ani, tăinuindu-Și puterea dumnezeirii și împlinind Legea, care nu îngăduia unui bărbat să predice înainte de această vârstă. „Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la acești ani nu a început propovăduirile Sale… până ce s-a împlinit numărul anilor Lui” (Cuvânt la Botezul Domnului – Viețile Sfinților).

Iar când s-au împlinit cei treizeci de ani și a sosit vremea arătării Sale, Dumnezeu a vorbit către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimițându-l să boteze cu apă. Ioan a primit și semnul după care Îl va recunoaște pe Mesia: „Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Viețile Sfinților).

Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, Sfântul Ioan a venit în părțile Iordanului, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Mulțimi din Iudeea și Ierusalim veneau la el, se botezau și își mărturiseau păcatele. Și Ioan spunea: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți… Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei” (Ioan 1, 26–27).

Când Hristos a venit la Iordan, Botezătorul, care mai înainte nu-L cunoștea, Îl descoperă și Îl mărturisește, după cum arată Sfântul Ioan Evanghelistul: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și a rămas peste El… și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33–34).