Bolile rușinii lovesc Iașul. HIV și tuberculoza atacă fără milă

* Centrul Regional are în evidență 1.710 persoane cu HIV, dintre care 1.640 sunt pe tratament * anul trecut, județul a raportat aproape 500 de cazuri de tuberculoză, locul doi în țară după București * în 2025, tendința națională rămâne ascendentă, cu peste 18.900 de pacienți HIV/SIDA și o incidență TBC încă peste media europeană

Într-un oraș care își cultivă imaginea de capitală medicală și universitară a Moldovei, realitatea din spitale și din rapoartele epidemiologice spune o poveste mai puțin glorioasă. Două boli încărcate de stigmat, HIV și tuberculoza, cresc pe tăcute și pun sub semnul întrebării eficiența sistemului de prevenție și reacția comunității.

La Iași, cifrele nu mai pot fi ascunse. Centrul Regional HIV-SIDA are în prezent 1.710 pacienți în evidență, dintre care 1.640 urmează tratament antiretroviral. Printre ei se numără și 38 de copii, iar în ultimele 18 luni s-au născut 12 bebeluși de la mame seropozitive, semn că depistarea în timpul sarcinii rămâne crucială. Numărul de testări a crescut, dar stigmatul ține încă mulți oameni departe de diagnostic. La nivel național, fotografia e și mai îngrijorătoare: 18.768 de persoane HIV/SIDA erau în viață la final de 2024, cu 810 cazuri noi doar în acel an. În prima jumătate a lui 2025, deja se consemnau 202 cazuri noi și un total de 18.966 pacienți.

Tabloul tuberculozei nu este mai blând. În 2024, județul Iași a înregistrat aproape 500 de bolnavi, ceea ce îl plasează pe locul doi la nivel național, imediat după Capitală. Dincolo de statistici, TBC se insinuează în cartierele aglomerate, în comunitățile sărace și în familiile unde accesul la servicii medicale este precar. Nici copiii nu sunt scutiți: în ultimii ani s-au raportat zeci de cazuri la minori, semnal de alarmă pentru autoritățile sanitare. România continuă să fie țara cu cea mai mare incidență a tuberculozei din Uniunea Europeană, cu peste 9.500 de cazuri în 2023 și o rată de 44–48 la 100.000 de locuitori, iar Iașul se aliniază trist acestei statistici.

Rușinea și tăcerea devin complici ai bolii

Explicațiile sunt multiple, dar toate converg către același punct: rușinea și tăcerea devin complici ai bolii. Mulți pacienți evită testarea de teama etichetei, amână tratamentul sau dispar din evidențe. Sărăcia și locuirea aglomerată hrănesc tuberculoza, în timp ce lipsa campaniilor de educație și prevenție face ca HIV-ul să circule nevăzut. Spitalele trag de resurse, iar traseul pacientului, de la testare la tratament, rămâne anevoios.

Mesajul care se conturează la Iași e limpede: bolile rușinii nu pot fi tratate cu tăcere. Ele cer campanii vizibile, testare accesibilă, tratament rapid și sprijin social. Fără aceste măsuri, cifrele nu vor face decât să crească, iar orașul va continua să se afle într-un paradox dureros: centru medical recunoscut, dar cu epidemii vechi care refuză să moară. Rușinea nu vindecă, iar amânarea nu protejează pe nimeni.

Clara DIMA