Campusul care nu doarme. Viața economică nocturnă a studenților din Iași

 * când orașul adoarme, campusul universitar Tudor Vladimirescu începe să clocotească * aici, noaptea nu înseamnă repaus, ci altă formă de viață – economică, socială, uneori subterană, mereu vibrantă * la mijlocul nopții, luminile din ferestrele căminelor abia încep să pâlpâie în ritmul concentrat al tastaturilor, comenzilor, învățatului contratimp și strategiilor de supraviețuire

Dincolo de stereotipul studentului boem, sărac, dar visător, se întinde o realitate mai dură: economia de noapte a tinerilor, modelată de nevoi, creativitate și un soi de solidaritate invizibilă. Bogdan, student în anul II la Automatizări și Calculatoare, livrează sushi în fiecare seară, între 21:00 și 3:00. E angajat la o firmă locală care preferă studenții pentru turele de noapte – sunt ieftini, rapizi și... disponibili. „Mi-am cumpărat trotineta electrică din banii de chirie. E mai ieftin să locuiesc în cămin și să plătesc restul pentru benzina și taxa de facultate”, spune zâmbind obosit.

Pe strada Vasile Lupu, vezi adesea siluete grăbite cu rucsacuri termice în spate, alergând printre taxiuri și autobuze de noapte. E un du-te-vino continuu: shaorma, pizza, mâncare chinezească. Livrările nu se mai termină. În pandemie au fost o soluție, acum au devenit un stil de viață.

Învățatul pe bani: „Fac teme pentru alții. Nu e tocmai etic, dar plătesc chiria cu asta”

După ora 00:00, în camerele luminate slab se aud clicuri rapide de mouse și taste. E „freelance academic writing”, dar în versiunea românească. Andreea, studentă la Drept, își rotunjește veniturile redactând referate și eseuri pentru colegi mai comozi sau copleșiți. „Am început dintr-o glumă – am făcut un proiect de 10 pagini pentru o prietenă. Mi-a dat 150 de lei. Apoi am postat pe un grup și în câteva zile aveam patru comenzi”, spune ea. Acceptă doar lucrări scurte și fără deadline-uri urgente. „Nu-s mândră, dar asta îmi acoperă multe cheltuieli”.

Grupurile de WhatsApp locale funcționează ca piețe spontane: „Vând manual Psihologie an I, impecabil”, „Fac refill la vape, 10 lei”, „Caut urgent ghid de anatomie”. Nu e totul legal, dar e totul necesar. Un soi de economie paralelă bazată pe nevoi reale și improvizație.

Mulți studenți la Automatizări lucrează noaptea la proiecte de outsourcing pentru firme din străinătate. „Când ai client din SUA, trebuie să fii activ pe fusul lor orar. Începi la 22:00, termini pe la 5:00. E solicitant, dar câștig 800 de euro pe lună și am învățat mai mult decât în facultate”, spune Vlad, un student de 21 de ani cu voce de adult epuizat. Pe hol, alții butonează laptopurile cu o bere în mână și căști în urechi. Pe un panou improvizat se află un orar de „cămin-study-sharing”: cine, când, la ce cameră poate învăța în liniște. Spațiul personal devine resursă comună, iar tăcerea se negociază.

Studenții din Tudor Vladimirescu, la fel ca și cei din alte campusuri, și-au creat propriile reguli ale economiei de noapte. Au aplicații interne, grupuri de barter, acorduri tacite. Unii învață cum să monetizeze TikTok-ul după miezul nopții, alții își oferă serviciile de corectură sau traducere pentru doar câțiva lei pe pagină. Nu totul e legal, nici etic, dar totul e profund uman.

Campusul care nu doarme este, de fapt, o fabrică tăcută de soluții. Dincolo de aparențele boeme, fiecare noapte e o lecție de economie practică, de supraviețuire tăcută și solidaritate invizibilă. Studenții nu doar învață – produc, vând, gândesc, livrează, negociază. Iar când se crapă de ziuă, pentru unii abia se termină „programul”.

Dan DIMA